E România hub pentru centrele de date? Răzvan Rada, director general, Head Hunting IT: La ora actuală, avem Ministerul Digitalizării, dar din câte știu, nu avem un departament dedicat centrelor de date. Odată creată această structură, este nevoie de un politician interesat care să își asume acest proiect. Apoi creem structura care va colabora cu Ministerul Energiei și Ministerul Economiei. Având această infrastructură, trecem la legislația specifică

• Mustață, Marsh: România poate deveni hub regional pentru centre de date.
• Investitorii vin doar dacă infrastructura energetică e stabilă.
• Piața de energie din România are încă disfuncționalități majore.
• În 2024 se adaugă 1.919 MW în producția de energie.
• În 2025, pot intra în funcțiune 2.854 MW noi, record după 1995.
• Centrele de date apar odată cu creșterea capacității de producție.
• Specialiștii văd un avans clar în digitalizarea energetică.

România poate deveni noul Silicon Valley al estului Europei, cel puțin pentru centrele de date. Este concluzia lui Radu Mustaţă, energy & power development leader, Marsh, CEE Central, speaker în cadrul ZF Power Summit 2025. Cu o piață de energie încă disfuncțională, dar cu un val de investiții în regenerabile care promite peste 2.800 MW în 2025, țara noastră începe să devină atractivă pentru marii jucători din tech. Iar centrele de date, odată considerate prea consumatoare pentru infrastructura locală, devin din ce în ce mai probabile. Un singur lucru le lipsește investitorilor: încrederea că România își duce planurile la capăt.

Ce spune Răzvan Rada, director general, Head Hunting IT, pentru Aleph Business?

Ce are România de oferit în acest moment pentru investitorii din tech?

„Păi, în primul rând, să începem cu definiția unui centru de date, pentru că probabil avem și telespectatori și cititori ai unor astfel de știri, care nu sunt neapărat familiarizați cu aceste concepte. Un centru de date este de fapt o facilitate, o clădire, care găzduiește echipamente de IT, de tip server, echipamente de rețea, care sunt utilizate pentru prelucrarea, stocarea și apoi distribuirea de date pentru diverși utilizatori, gen companii, organizații, instituții. În limbaj modern, un centru de date în ziua de azi este de fapt echivalentul unei mine de aur, pentru că datele sunt echivalentul aurului din antichitate, dar și din modernitate. Iar aceste centre de date, în contextul actual geopolitic și în contextul legat de noile tehnologii, fac parte din suveranitatea tehnologică a unei țări. Deci este un subiect care ar trebui să fie politizat, dar care ar trebui să stârnească interes pentru tot spectrul politic. Acum vreau să vă spun că dacă vorbim de centre de date, de fapt acest termen este deja ușor învechit, pentru că dacă ne uităm la politicile Uniunii Europene, Uniunea Europeană a demarat și a trecut la primele etape dintr-un proiect care vorbește despre fabrici de inteligență artificială, așa-numitele “gigafabrici de AI”. De fapt, acestea sunt centrele de date în accepțiunea modernă și au legătură directă cu noile tehnologii, în special cu inteligența artificială”

„În decembrie 2024 a avut loc o primă selecție la nivelul Uniunii Europene în care au fost alese șase țări în care să se înființeze astfel de fabrici de inteligență artificială. România nu figurează printre ele. În regiune figurează Grecia. În luna martie 2025 a avut loc un al doilea proiect de selecție pentru locații în care să fie construite aceste fabrici de inteligență artificială, AI factories în engleză, și din nou România nu face parte. În schimb, sunt alese țări ca Bulgaria sau Slovenia, dacă ne referim strict la regiunea noastră geopolitică. Eu înțeleg că stăm bine pe partea aceasta și că există proiecte în materie de resurse energetice diversificate, că stăm relativ bine și în materie de resurse de apă. Sunt două dintre condițiile necesare pentru centrele de date moderne, centre mari de date. Dar eu aș începe cu primul criteriu. Pentru a dezvolta o asemenea infrastructură care să asigure suveranitate tehnologică și competitivitate în domeniul IT, este nevoie de politicieni motivați și competenți. Asta vine la pachet și cu stabilitate politică”

„În al doilea rând, este nevoie de o direcție specializată pentru astfel de centre de date. La ora actuală avem Ministerul Digitalizării, dar din câte știu, nu avem un departament dedicat centrelor de date. Odată creată această structură, este nevoie de un politician interesat care să își asume acest proiect. Apoi creem structura care va colabora cu Ministerul Energiei și Ministerul Economiei. Având această infrastructură, trecem la legislația specifică”, spune el pentru Aleph Business.

Care sunt cele mai importante condiții pentru ca o țară să atragă investiții în infrastructură digitală?

„Pentru că, din câte știu, în legislația românească nu prea se face o distincție clară între un centru de date și un depozit logistic. Ori, atâta timp cât nu ai o legislație foarte clară, s-ar putea ca aceste mari investiții pe care ni le dorim să nu vină. Am menționat partea de resurse energetice și de apă, pentru că aceste centre de date sunt mari consumatoare de energie și de apă. Este interesant faptul că atât clima, cât și zona în care urmează să fie construit un centru sunt factori decisivi. Adică trebuie să fie zone lipsite de riscuri mari, de calamități naturale”

„Nu în ultimul rând, este nevoie de orașe universitare în apropiere care să formeze o forță de muncă în IT specifică. Aici, în partea de centre de date, vorbim de ingineri în rețelistică și securitate. Pentru că vorbim de proiecte naționale și strategice, este nevoie de politicieni motivați și competenți. Iar cu structura supremă, Guvernul, este nevoie de un președinte care să își reinterpreteze fișa postului. În prezent, în fișa postului de președinte apar responsabilități legate de apărare, siguranță națională și reprezentare externă. Ori în ziua de azi, toate aceste responsabilități trebuie reinterpretate, pentru că IT-ul este implicat în toate”

„Și o să politizăm subiectul, pentru că atunci când deschideți subiecte de mari investiții, toate au legătură cu politica. Numai de acolo, un proiect național în domeniul economic, unul mare, amplu, poate avea succes, dacă are susținere politică. Mă refer aici la președinție și guvern. Este nevoie de colaborare și de viziune pe termen lung. Gândiți-vă că în economia tradițională, în ultimii 20 de ani, dacă ne uităm la ultimele două mandate de președinți, pot face o analiză obiectivă a punctelor tari și punctelor slabe ale acestor lideri care au influențat domeniul în care lucrez și țara în care trăiesc. Gândiți-vă la niște realizări. Scutul de la Deveselu, summit-ul NATO din mandatul președintelui Băsescu. Baza NATO de la Cogălniceanu, care va deveni cea mai mare bază NATO din Europa. Summit-ul UE de la Sibiu și cel din Republica Moldova. Și să nu uităm de laserul de la Măgurele”

„Dacă faceți o investigație amănunțită în legătură cu acel proiect foarte bine gândit și susținut la nivel înalt, veți vedea că el a început bine, a avut susținere, motiv pentru care România a fost aleasă ca locație. A fost realizat într-un consorțiu cu Cehia și Ungaria. Culmea este că deși România găzduiește acest centru, laserul de la Măgurele, are doar statut de observator. Nu mai are un rol activ. Asta pentru că Ungaria și Cehia au acordat o atenție mai mare acestei investiții strategice. Noi, din cauza alegerilor din 2020, am neglijat ultimele faze ale implementării acestui proiect. Acum îl întreținem, dar nu mai avem putere egală. Însă mă îngrijorează ceva. De obicei sunt optimist, am încurajat și am apreciat clasa politică pentru atenția acordată industriei IT din România. Ea a crescut și a ajuns unde este datorită unor măsuri politice. Repet: e nevoie de politică. Politica creează valoare. Conducerea creează valoare. Dar faptul că în decembrie 2024 am pierdut selecția pentru construirea unor fabrici de inteligență artificială în România, iar în martie 2025 am pierdut din nou, arată că ceva nu funcționează. Ne lipsesc politicienii care să aibă o vocație, să vadă în viitor și să înțeleagă că IT-ul, în prezent, este o chestiune de suveranitate tehnologică. La fel de importantă ca înzestrarea armatei”, adaugă Răzvan Rada.