E capitală fără capital pentru CDI. Csaba Balint, membru board BNR: România este mai degrabă la coada clasamentului

• Nivelul de inovare al firmelor din București și Ilfov este sub așteptări.
• Firmele alocă doar 5% din bugete pentru investiții.
• În 2019, București-Ilfov era clasificat ca Inovator Moderat.
• În 2021 trece la statutul de Inovator Emergent Plus.
• În 2019, cheltuielile totale pentru CDI sunt 1,07% din PIB-ul regional.
• 0,59% din PIB provin din cheltuieli private.
• 43% dintre firme implementează inovații de organizare sau marketing.
• 19,75% din firme includ inovații de produs.
• 17,09% din firme realizează inovații de proces.
• 20,16% din firme combină diverse tipuri de inovații.
• În 2016, cheltuielile totale pentru inovare sunt de 147.309 mii lei.
• 40,45% din bani sunt alocați sectorului industrial.
• 59,55% din cheltuieli sunt alocate sectorului serviciilor.

În București-Ilfov inovarea rămâne în urmă. În 2019, România e clasificată ca „Inovator Moderat”. În 2021, țara urcă la „Inovator Emergent Plus” – o îmbunătățire, dar încă sub media europeană, conform datelor furnizate de Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov.

Deși avem 82 de institute de cercetare și 33 de universități, investițiile private sunt aproape inexistente.
Cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare reprezintă 1,07% din PIB, iar doar 5% din acestea merg spre investiții reale.

Restul? Sunt cheltuieli curente. IMM-urile din regiune nu reușesc să absoarbă tehnologie nouă. Doar 1 din 10 firme sprijinite de clustere a introdus o inovație pe piață. De ce? Bani puțini, riscuri mari și o colaborare slabă între mediul privat și cercetare.

Pierdem oportunități de creștere sau doar ne mișcăm mai lent?

„Cred că, dacă ne uităm la cifre macro, situația este relativ similară. Dacă analizăm ce se întâmplă în România la nivelul țării, observăm că investițiile de cercetare și dezvoltare se ridică la circa 0,5% din PIB.
Deci acest nivel este mult sub nivelurile obișnuite în Uniunea Europeană, care stă undeva la 2,2%. Mai ales în acest context în care, cel puțin așa pare, ordinea globală a început să se schimbe, este important să ne uităm și la ce se întâmplă în alte centre economice mari. În Statele Unite, cheltuielile de cercetare și dezvoltare se află undeva la 3,5%, iar în China la 2,5%. Deci și Uniunea Europeană, dacă ne uităm din această perspectivă, este la un nivel mai puțin favorabil, iar între țările europene, membrii UE, România este mai degrabă la coada clasamentului. În același timp, este important de menționat că în ultimii aproximativ 10 ani totuși se observă o oarecare creștere. La nivelul Uniunii Europene am avut o creștere, dar doar marginală, de la 2,1% la 2,2%. În Statele Unite însă, am avut o creștere mult mai semnificativă, de la 2,7% la 3,5%, iar în China, de la 2% până la 2,5%, deci un aport pozitiv de 0,5%”, spune Csaba Balin, membru al board-ului BNR, pentru Aleph Business.

Care este contribuția sectorului privat comparativ cu a sectorului public?

„Un alt aspect care merită subliniat este split-ul, despărțirea contribuției a sectorului privat vs. contribuția sectorului public. În România, din cei 0,5%, cam 0,3%, deci 60% provin din sectorul privat. În cazul Uniunii Europene, cifrele sunt mai ridicate, sectorul privat are un aport de 1,5% din PIB. Deci în comparație și la acest aspect, ne aflăm într-o situație mai puțin favorabilă. În România, dacă ne uităm care sunt regiunile care performează relativ bine, e de subliniat rolul capitalei București, zona București-Ilfov și peste medie, de asemenea, se află regiunea de dezvoltare vest, Timișoara fiind un port economic destul de important în această comparație. De ce este o problemă? În cazul în care vrem, și cu siguranță că vrem, o creștere economică sustenabilă, nu doar pe termen scurt, ci și pe termen mediu și lung, rolul inovației, rolul cercetării, rolul dezvoltării este absolut, e de cel mai important factor. Fără investiții în acest domeniu, desigur, creșterea ar putea să se încetinească”, continua el.

Cercetarea și dezvoltarea joaca un rol important în creșterea productivității muncii

„Totuși, aș mai dori să subliniez un aspect destul de important. Am vorbit și de cărțile economice, teoria, analizele empirice confirmă faptul că cercetarea și dezvoltarea joacă un rol extrem de important în creșterea productivității muncii. În cazul în care ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii 20-25 de ani în România, observăm că productivitatea muncii, deși situația a fost destul de complicată, a crescut semnificativ, de aproximativ trei ori în comparație cu anul 2000. Ceea ce este o performanță foarte bună în Europa Centrală și de Est și la nivelul Uniunii. Acest lucru s-a întâmplat în contextul în care cercetarea și dezvoltarea nu a înflorit prea mult. Cum este posibil acest lucru? Pare că noi, în România, mai degrabă am preluat, am copiat, am ajustat, am implementat modele existente deja în Europa de Vest sau eventual în America, în Statele Unite. Cu aceste implementări, preluări de modele, de practici prime, am reușit să mergem mai departe. Însă acest model sau această abordare în care încercăm să preluăm, să copiem, să ajustăm aceste modele existente are totuși niște limite. Dacă ne uităm înainte, dacă ne uităm spre viitor, este absolut necesar să găsim și noi, să ne concentrăm din ce în ce mai mult la cercetare și dezvoltare. Nu mai suntem o țară chiar atât de săracă și subdezvoltată cum am fost acum 20 de ani. Este nevoie de inovație proprie, este nevoie de aport propriu și, în acest sens, trebuie să ne uităm din ce în ce mai mult la cercetare și dezvoltare, la colaborarea între mediul economic, mediul de business, reprezentanții sectorului public. Deja putem observa câteva proiecte destul de promițătoare dacă vizităm centrele mari, centrele academice, universități mari în România, dar totuși mai avem destul de mult de recuperat din această perspectivă”, încheie Csaba Balint.