- România coboară 12 poziții în clasamentul competitivității și ajunge pe locul 61 din 70 de economii analizate, cu scăderi la performanța economică, eficiența guvernului, eficiența companiilor și infrastructură.
- Dragoș Huru spune că fiscalitatea mai ridicată și incertitudinea politică accelerează problemele, dar cauza de fond rămâne structurală și ține de lipsa reformelor.
- Economistul vede relația dintre stat, companii și cetățeni ca pe un „echilibru de neîncredere reciproc”, în care regulile se schimbă frecvent, companiile investesc prudent, iar credibilitatea instituțiilor scade.
România pierde teren la competitivitate
România coboară 12 poziții în clasamentul celor mai competitive economii și ajunge pe locul 61 din 70 de state analizate. Scăderea apare la toate cele patru componente urmărite: performanță economică, eficiența guvernului, eficiența companiilor și infrastructură.
Cele mai mari deteriorări apar la eficiența guvernului, unde România pierde 17 poziții, și la eficiența mediului de afaceri, unde scăderea ajunge la 19 locuri. În același timp, productivitatea medie a muncii este de 51 de dolari pe oră, cu diferențe foarte mari între servicii, unde ajunge la 143 de dolari, și agricultură, unde coboară la doar 14 dolari.
Problemele structurale reduc competitivitatea
Dragoș Huru, economist, spune că deteriorarea poziției României nu poate fi explicată doar prin măsurile fiscale sau politice recente.
Creșterea fiscalității și incertitudinea politică accelerează problemele, însă vulnerabilitățile sunt mai vechi și țin de structura economiei.
„Creșterea fiscalității și creșterea gradului de incertitudine politică din ultimii ani au grăbit viteza cu care se desfășoară lucrurile și au orientat economia către cădere”, spune Huru.
Economistul consideră că măsurile fiscale nu pot substitui reformele de fond.
„Noi avem un șoc structural. Noi avem nevoie de reformă”, spune acesta.
În acest context, performanța economică este afectată de lipsa reformelor structurale, iar problemele acumulate în timp devin mai vizibile atunci când ritmul de creștere încetinește.
Productivitatea arată dezechilibre între sectoare
Datele din clasament evidențiază o diferență amplă între sectoarele economiei.
Productivitatea medie ajunge la 51 de dolari pe oră, dar serviciile înregistrează 143 de dolari, în timp ce agricultura rămâne la doar 14 dolari.
Forța de muncă scade cu 1,3% în 2025, iar România ocupă ultimul loc dintre cele 70 de economii analizate la capitolul programelor de ucenicie.
Aceste date sugerează că diferențele de productivitate nu pot fi corectate doar prin intervenții fiscale. Educația, infrastructura, digitalizarea și capacitatea companiilor de a produce mai mult cu aceleași resurse devin elemente esențiale pentru recuperarea decalajelor.
Statul consumă resurse fără să livreze performanță
Huru consideră că problema statului român nu ține doar de dimensiunea sa, ci de raportul dintre resursele consumate și rezultatele obținute.
„Statul român nu este (…) un stat foarte amplificat ca pondere în produsul intern brut, el este un stat supra-amplificat ca dimensiune vis-a-vis de performanțele sale”, spune economistul.
El descrie un sistem în care statul colectează puțin, are cheltuieli rigide și schimbă frecvent regulile.
În aceste condiții, resursele publice sunt consumate într-un sistem cu eficiență redusă, iar mediul privat răspunde prin investiții prudente și planuri pe termen mai scurt.
Schimbările frecvente reduc încrederea companiilor
Relația dintre stat, companii și cetățeni devine, în analiza lui Huru, una dintre principalele vulnerabilități structurale.
„Colectează puțin, cheltuie rigid și mai ales pe salarii și transferuri și schimbă foarte des regulile”, spune economistul despre funcționarea statului.
Companiile reacționează prin investiții prudente și optimizare fiscală, în timp ce cetățenii răspund prin neîncredere, emigrare și tolerarea evaziunii.
Rezultatul este ceea ce Huru descrie drept un „echilibru de neîncredere reciproc”, în care credibilitatea scăzută a statului reduce conformarea voluntară, iar schimbările ad-hoc de legislație accentuează problema.
Reforma susține revenirea competitivității
România pierde teren într-un moment în care alte economii din regiune avansează. Polonia urcă 11 poziții și ajunge pe locul 41, în timp ce România coboară 12 poziții, până pe locul 61.
Diferența arată că mediul internațional dificil nu explică singur deteriorarea competitivității, deoarece statele concurează simultan pentru investiții, fabrici, capital și forță de muncă.
Huru subliniază că schimbarea necesită timp și continuitate.
„Faptul că nu o facem acum, faptul că n-am făcut-o mulți ani înainte și faptul că nu realizăm că va fi nevoie de mulți ani de aici înainte pentru a face reforma (…) ne coboară în performanța economică”, spune economistul.
Competitivitatea României depinde astfel de reforme care cresc eficiența instituțiilor, productivitatea și predictibilitatea mediului de afaceri, nu doar de intervenții fiscale pe termen scurt.