• Datoria publică a României ajunge la 1.194 de miliarde de lei, echivalentul a 61,4% din PIB, iar statul trebuie să refinanțeze anual cel puțin 150 de miliarde de lei.
• Cristian Hostiuc spune că presiunea dobânzilor americane se transmite mai întâi către titlurile de stat românești, unde investitorii cer randamente mai mari pentru riscul local.
• Riscul valutar se mută din sistemul bancar către stat, în condițiile în care 55% din datoria publică este în valută, iar un șoc extern poate face refinanțarea mult mai dificilă

Datoria publică mută riscul financiar spre stat

Datoria publică a Statelor Unite ajunge la 39.700 de miliarde de dolari, echivalentul a 123% din PIB, iar costul refinanțării devine una dintre principalele surse de risc pentru piețele globale. O analiză publicată de Ziarul Financiar avertizează că presiunea dobânzilor americane nu rămâne izolată în SUA, ci se transmite către economiile care depind de finanțare externă, inclusiv România.

România intră în acest context cu o datorie publică de 1.194 de miliarde de lei la finalul lunii mai, echivalentul a 61,4% din PIB. Aproximativ 55% din datorie este denominată în valută, iar statul trebuie să refinanțeze anual cel puțin 150 de miliarde de lei.

Dobânzile americane cresc costul finanțării României

Dacă randamentele titlurilor americane rămân ridicate, investitorii cer prime de risc mai mari pentru a finanța state precum România.

Cristian Hostiuc, director editorial al Ziarului Financiar, spune că primul canal prin care presiunea externă ajunge în România este piața titlurilor de stat.

„Dobânzile la titluri de stat”, spune acesta, când explică unde apare prima presiune dacă dobânzile americane rămân ridicate.

Investitorii compară randamentul oferit de România cu cel al activelor americane și cer o primă suplimentară pentru riscul local.

În acest context, costul finanțării este împins în sus de condițiile internaționale, iar presiunea se vede atât la obligațiunile în lei, cât și la cele în euro sau dolari.

Riscul se mută din bănci către stat

Structura vulnerabilităților României se schimbă față de 2008.

Înaintea crizei financiare globale, aproximativ 70% dintre împrumuturile sistemului bancar erau în valută. Astăzi, ponderea finanțării în valută din sistemul bancar este de aproximativ 30%. Expunerea externă nu dispare însă, ci se mută către finanțele publice.

„Numai sistemul bancar s-a restructurat”, spune ziarul.

Hostiuc adaugă că problemele care în 2008 erau concentrate în sistemul bancar „acum sunt transferate asupra statului”, într-un moment în care deficitul, dobânzile și datoria publică rămân ridicate.

Astfel, o parte importantă a riscului valutar este transferată către stat, iar capacitatea Guvernului de a se împrumuta devine mai dependentă de condițiile de pe piețele externe.

Datoria în valută amplifică vulnerabilitatea

Ponderea de 55% a datoriei publice în valută crește sensibilitatea României la un eventual șoc extern.

Dacă investitorii devin mai prudenți și lichiditatea globală se reduce, statul poate întâmpina dificultăți mai mari în refinanțarea obligațiilor externe.

„Este foarte greu în momentul în care s-ar produce un derapaj extern (…) să faci rost de împrumuturi în valută”, spune Hostiuc.

Într-un scenariu sever, România poate fi nevoită să apeleze din nou la instituții financiare internaționale, așa cum se întâmplă după criza din 2008.

Diferența este că sistemul bancar local este astăzi mai solid, însă statul acumulează o expunere financiară mult mai mare.

Refinanțarea pune presiune pe buget

Guvernul trebuie să refinanțeze în fiecare an cel puțin 150 de miliarde de lei. Dacă dobânzile internaționale rămân ridicate, această nevoie de finanțare devine tot mai costisitoare.

Creșterea costului datoriei poate pune presiune suplimentară pe deficitul bugetar și poate limita resursele disponibile pentru alte cheltuieli publice.

În același timp, intrările de capital contribuie la stabilitatea cursului de schimb. Riscul asupra leului devine mai mare în momentul în care fluxurile externe de bani se reduc.

„Odată ce intră bani, cursul rămâne stabil”, spune acesta.

Prin urmare, stabilitatea cursului este susținută de accesul la finanțare externă, iar deteriorarea condițiilor globale poate transmite rapid presiune către economia locală.

Investitorii caută protecție în titlurile în valută

Într-un context cu dobânzi ridicate și incertitudine externă, Hostiuc spune că nu există o soluție universală pentru investitori.

„E o loterie. Nu există un răspuns”, afirmă acesta atunci când este întrebat unde poate fi plasată o sumă de 100.000 de lei pentru următorii doi-trei ani.

Cristian Hostiuc arată însă că investitorii conservatori pot prefera titlurile de stat românești denominate în valută, care oferă randamente de aproximativ 6% la euro și elimină expunerea directă la o eventuală depreciere a leului.

Titlurile în lei oferă randamente mai ridicate, dar păstrează riscul valutar, în timp ce bursa poate oferi un potențial mai mare de câștig în schimbul unui risc superior.

Riscul major pentru România nu mai stă astfel doar în bilanțurile băncilor. El se concentrează tot mai mult în datoria publică, în necesarul anual de refinanțare și în dependența statului de banii disponibili pe piețele internaționale.