- Dragoș Huru spune că plafonarea remunerațiilor în companiile de stat nu atrage aceiași manageri la un cost mai mic, ci schimbă profilul candidaților și poate reduce accesul la profesioniști competitivi cu mediul privat.
- Autonomia redusă limitează capacitatea CEO-ului de a recruta, restructura și construi echipe, iar managementul ajunge mai degrabă să administreze decât să dezvolte capabilități noi.
- Companiile de stat au nevoie de mai multe resurse pentru investiții și de o disciplină mai puternică de piață, iar listarea poate crește transparența și presiunea pentru performanță.
Statul limitează salariile, firmele pierd opțiuni
Dacă investești într-o companie de stat, nu te interesează doar profitul de azi, ci și câtă libertate are managementul să construiască rezultatele de mâine. Potrivit datelor prezentate în material, directorii generali de la Hidroelectrica, Romgaz și Transgaz au remunerații nete lunare de aproximativ 38.000-41.000 de lei, în timp ce în sectorul privat pachetele de management pot include bonusuri de performanță și stimulente pe termen lung mult mai consistente.
Pentru tine, diferența contează prin efectul pe care îl poate avea asupra recrutării, investițiilor și capacității unei companii de a concura pentru manageri. Dragoș Huru, profesor de economie, susține că problema nu este doar nivelul salariului, ci modul în care statul combină rolul de acționar cu cel de regulator și limitează autonomia managementului.
Plafonarea schimbă profilul candidaților
Dacă remunerația oferită de o companie publică rămâne mult sub nivelul pe care un manager îl poate obține în privat, Huru spune că rezultatul nu este neapărat atragerea acelorași profesioniști la un cost mai mic.
„Este un efect de sortare, nu este un efect de economisire”, spune profesorul de economie.
În interpretarea lui, un plafon salarial sub nivelul pieței poate schimba tipul de candidat atras de funcție. În privat, stimulentele pot fi legate mai direct de performanța companiei, în timp ce la stat acestea sunt mai puternic condiționate de cadrul de guvernanță și de regulile aplicabile întreprinderilor publice.
Regulile limitează autonomia managementului
Dacă îi ceri unui CEO să livreze profit și investiții, dar îi reduci controlul asupra recrutării, remunerației și structurii echipei, îi restrângi și instrumentele prin care poate atinge obiectivele.
Libertatea de recrutare și restructurare este limitată atunci când o parte dintre decizii sunt impuse sau condiționate din afara companiei. Huru spune că problema se extinde și la structura echipei de conducere, pentru că managerul poate ajunge să răspundă pentru rezultate fără să controleze integral oamenii cu care lucrează.
Cadrul OUG 109/2011 stabilește reguli specifice de guvernanță, selecție, performanță și remunerare pentru întreprinderile publice.
Resursele limitate reduc capacitatea de investiții
Dacă urmărești o companie energetică de stat, profitul nu îți spune singur cât poate investi mai departe. Huru susține că o parte din câștig trebuie păstrată în companie pentru proiecte noi și pentru dezvoltarea avantajelor competitive.
Resursele pentru investiții sunt reduse atunci când o parte foarte mare din profit este distribuită către acționar, iar managementul rămâne cu mai puțin capital pentru dezvoltare.
Profesorul folosește Hidroelectrica drept exemplu și critică situațiile în care statul extrage o parte mare din profit, dar cere în același timp investiții și performanță.
CEO-ul administrează mai mult decât construiește
Pentru Huru, autonomia redusă schimbă chiar natura funcției de conducere într-o companie publică.
„CEO-ul la noi doar administrează, nu construiește capabilități”, spune acesta.
Dacă managerul nu poate ajusta suficient de repede echipa, remunerațiile și alocarea capitalului, compania poate reacționa mai greu la schimbările din piață. Pentru tine, ca investitor, asta poate conta prin ritmul investițiilor, competitivitatea businessului și capacitatea de a păstra oameni cu experiență.
La companiile listate apare totuși o presiune suplimentară: prețul acțiunii oferă permanent o evaluare a modului în care piața percepe rezultatele și perspectivele companiei.
Listarea crește presiunea pentru performanță
Huru consideră că piața de capital poate introduce un mecanism suplimentar de evaluare pentru companiile publice. Hidroelectrica și alte companii mari de stat sunt deja listate, dar profesorul susține extinderea acestui model și către alte societăți.
„Eu cred că ar trebui să listăm companiile care nu sunt listate și să distribuăm mai bine managementul în cazul celor care deja sunt listate.”
Pentru tine, listarea aduce mai multă vizibilitate asupra rezultatelor, managementului și valorii companiei. Dar Huru pune accentul pe o condiție suplimentară: dacă statul vrea performanță comparabilă cu cea din privat, trebuie să se uite nu doar la cât costă managementul, ci și la instrumentele pe care acesta le are pentru a construi compania.