Avem gaze, dar amânăm exploatarea lor. Dacă nu atragem investitori pentru exploatarea resurselor din Marea Neagră, dependența de importurile de gaze naturale va ajunge la 53% până în 2030, arată un studiu realizat de PwC pentru Federaţia Patronală Petrol şi Gaze. Rata de impozitare specifică producţiei de gaze offshore a ajuns la 51% din venituri în 2021, mai mult decât dublu faţă de 2020 şi de 10 ori mai mult decât media europeană. Factor care îi descurajează pe investitori.
Advertisment
Fără o modificare a Legii Offshore, exploatarea va fi amânată în continuare, avertizează Federația. Ce are de făcut România și ce perspective de viitor avem, am discutat cu Ionuț Purică, expert în energie.
“E foarte clar că România are o serie întreagă de rezerve. În primul rând, acum câțiva ani se vorbea de gazul de șist – și avem rezerve de gaz de șist. Gazul offshore – avem rezerve substanțiale de gaz offshore. Mai avem încă rezerve în teritoriu – gazul din onshore, ca să folosesc terminologia. E foarte clar că importurile de gaz, deocamdată numai din Federația Rusă, în contextul actual și în perspectiva pe care Uniunea Europeană o vede din ce în ce mai clar acum din punct de vedere al evitării importurilor din Federația Rusă, al deconectării de la starea de vulnerabilitate pe care o dau aceste importuri, e foarte clar că putem, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să depindem de importuri, dar putem să facem importuri de gaz din Azerbaijan prin intermediul conductei Trans-Anatolian Pipeline și Trans Adriatic Pipeline, cu conexiune Grecia, Bulgaria și mai apoi România astfel încât să primim gaz din altă sursă de import decât să depindem numai de o sursă.
Evident, în condițiile date, faptul că avem gazul nostru ne dă un avantaj competitiv. E foarte clar că Federația Rusă își folosește gazul în a face atac economic sau în a răspunde atacului economic pe care Uniunea Europeană și Statele Unite îl desfășoară împotriva Rusiei.”, a declarat Ionuț Purică, expert în energie.