Csaba Balint, membru în board, BNR: România a înregistrat cel mai ridicat deficit bugetar la nivelul Uniunii Europene. Este nevoie de măsuri urgente și credibile de consolidare

• PIB-ul României stagnează în T1/2025 față de T4/2024.
• Datoria și deficitul bugetar al României necesită un plan credibil.
• Situația datoriei României seamănă cu cea a Greciei din 2009-2012.
• Datoria publică a României ajunge la 56,3% din PIB în februarie.
• Datoria publică a României ajunge la 63% din PIB până în 2026.
• Situația globală actuală este mai complexă decât era acum 15 ani.
• S&P și Fitch acordă ratinguri de credit BBB-, cu perspectivă negativă.
• Moody’s acordă ratingul Baa3, tot cu perspectivă negativă.
• România se află la un singur nivel fragil deasupra categoriei „junk”.
• Toate cele 3 agenții recomandă reducerea deficitului bugetar.

România se confruntă în prezent cu o situaţie macroeconomică complexă, în care trei indicatori-cheie – deficitul bugetar, deficitul de cont curent şi costul finanţării – generează preocupări majore în rândul instituţiilor interne şi internaţionale, spune Csaba Balint, membru în Consiliul de Administraţie al BNR, la ZF LIVE.

Deficitul bugetar a trecut deja pragul de 3,4% din PIB la 5 luni din an, iar 2024 l-am încheiat cu un deficit de 8,65% din PIB. Sau un deficit ESA de 9,3% din PIB. Comisia Europeană cere măsuri clare de consolidare fiscală, agențiile de rating avertizează, iar investitorii reacționează. E Romania aproape de junk?

Ce spune Csaba Balint, membru în board, BNR?

„Răspunsul scurt ar fi că gestionarea deficitului bugetar este prioritatea zero în momentul actual. Deci, magnitudinea deficitului fiscal de anul trecut a depășit nivelul de 9%. Această valoare este similară cu cea din 2009 sau din 2010 când economia, totuși, a trecut printr-o criză profundă. În plus, România a înregistrat cel mai ridicat deficit bugetar la nivelul Uniunii Europene. Deci, în opinia mea, timpul cam a trecut. Este nevoie de măsuri urgente și credibile de consolidare.

Deci, dincolo de deficit, se conturează și o problemă mai profundă care depășește dimensiunea strictă economică. Ne confruntăm cu o dublă criză de încredere. Pe de o parte, una internă, slăbirea încrederii societății în instituțiile statului și avem, pe de altă parte, una externă, erodarea credibilității României în fața partenerilor noștri, Comisia Europeană, agențiile de rating, piețele externe.

Deci, într-o lume ideală, deficitul bugetar și criza de încredere, să spunem așa, ar putea fi abordate într-un parcurs în trei etape. Primul pas ar fi creștere substanțială a eficienței cheltuielilor publice, cu alte cuvinte, închiderea găurilor bugetare evidente.

Al doilea vizează consolidarea veniturilor. Știm cu toții, dacă ne uităm la statistici internaționale, există, în continuare, probleme la colectarea taxelor și impozitelor. E de ajuns dacă ne gândim la TVA. Și, dacă după aceste două etape, resursele rămân insuficiente pentru furnizarea de servicii publice de calitate rezonabile, atunci am putea să ne gândim la majorarea taxelor.

Însă, în această situație, este greu de crezut că Comisia Europeană, agențile de rating, piețele, vor mai accepta narațiunea potrivit căruia ajustarea bugetare se poate realiza exclusiv prin reducerea cheltuielilor și îmbunătățirea colectării. Deci, credibilitatea s-a erodat mult prea mult. Într-o situație atât de strânsă, cele trei etape despre care am vorbit trebuie lansate în mod simultan. În absența măsurilor de corectare, credibile, serioase, scumpirea și restrângerea accesului la finanțare pentru stat se va transmite rapid în sectorul privat. Cred că asta este un risc major pe termen scurt care trebuie limitat, trebuie evitat.

Ar fi foarte greu. Deci, cu siguranță, efectele negative, nefavorabile pot fi limitate, pot fi atenuate. În cazul în care măsurile sunt credibile, sunt serioase, costul de finanțare ar putea să scadă în mod semnificativ. Ar fi greu de crezut că impactul asupra creșterii economice va fi zero. Dar, oricum, întrebarea principală este mai degrabă dacă putem sacrifica și creșterea economică pe termen lung. Și, în opinia mea, nu ne permitem.

Există, consider că există două scenarii posibile. Deci primul scenariu, scenariul de bază, este că măsurile vor fi așa cum trebuie, vor fi măsurile serioase și cu anumite efecte negative pe termen sfârșit. Însă, pe termen mediu și lung, economia va recupera gradual și va reveni. Scenariul doi, pesimist, ar fi că nu se întâmplă, nu sunt măsuri luate sau se întârzie foarte mult. Și rezultatul este cam la fel. Deci, și în acest scenariu vor fi efecte pe termen scurt, dar vor fi efecte negative și pe termen mediu și lung. Și este de evitat, trebuie să evităm acest scenariu negativ. Mi-e foarte greu să cred că, fără modificarea taxelor, agențiile de rating, Comisia Europeană, piețele ne mai tolerează și mai mult. Mi-e greu să cred”, spune el.