Cristina Chiriac, președinte, CONAF: Soluția este să vedem de unde vin și cum s-au format aceste derapaje bugetare, să încercăm să le corectăm. Pentru că altfel, o povară, o presiune fiscală tot mai mare pe antreprenori nu face altceva decât să slăbească puterea acestora de a alimenta bugetul de stat sau, mai grav, așa cum am văzut în trecut, să caute soluții pentru a eluda legile

• CONAF: România are nevoie de reforme reale, nu de taxe reactive.
• CONAF: România are nevoie de leadership economic.
• CONAF: România nu are nevoie de contabilitate de criză.

România are nevoie de reforme reale, nu de taxe reactive, iar fără o creştere reală a PIB-ului, bazată pe muncă, inovaţie, educaţie şi investiţii în capital uman, aceasta nu va reuşi să-şi respecte angajamentele europene şi să îşi păstreze coeziunea internă, susţine Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin.

Solicităm un pact național pentru echilibru fiscal, competitivitate economică și parteneriat public-privat.
Într-un moment critic pentru stabilitatea României, măsurile propuse riscă să erodeze mediul de afaceri și să submineze încrederea în stat și coeziunea socială. Înțelegem constrângerile bugetare și obligațiile asumate la nivel european, dar refuzăm logica în care soluțiile contabile de moment înlocuiesc reformele profunde și coerente, potrivit CONAF.

Creșterea TVA, majorarea accizelor, suprataxarea dividendelor și introducerea CASS pentru pensiile peste 3.000 lei sunt măsuri care, în lipsa unei strategii de modernizare a sistemului fiscal, arată ca o amputare grăbită, nu ca o vindecare a bolii, spun antreprenoarele.

Ce spune Cristina Chiriac, președinte, CONAF?

”În primul rând, este foarte simplu. Și aici mă refer la faptul că de fiecare dată când România a avut o problemă în ceea ce privește dezechilibrul bugetar — pe românește, deficitul pe care statul îl înregistrează în fiecare an — punem noi taxe, ca să mai aducem niște bani la bugetul de stat. Nu aceasta este soluția.

Soluția este să vedem de unde vin și cum s-au format aceste derapaje bugetare, să încercăm să le corectăm. Pentru că altfel, o povară, o presiune fiscală tot mai mare pe antreprenori nu va face altceva decât să slăbească puterea acestora de a alimenta bugetul de stat sau, mai grav, așa cum am văzut în trecut, să caute soluții pentru a eluda legile.

Nu ne dorim lucrurile acestea. Sau cel puțin antreprenorii din România, cei cu care eu interacționez — și sunt mii — își doresc să fie corect, să-și plătească taxele la stat.

În consecință, ceea ce solicităm nu sunt măsuri de austeritate, ci măsuri care să producă, pe termen lung, valoare adăugată, astfel încât să nu mai fie nevoie în fiecare an să majorăm salariul minim pe economie, ca să mai aducem niște bani la bugetul de stat sau să mărim TVA-ul.

Ceea ce am cerut noi, în primul rând, a fost o diagnoză. Și este simplu de făcut. Noi, cei din exterior, o vedem. Cred că și cei din interiorul guvernului o văd. Doar că, din diferite considerente, de-a lungul timpului, nu au făcut curat.

Avem peste 3.000 de companii la care statul este acționar majoritar. Peste 50% dintre acestea sunt muribunde. Înregistrează arierate mari la bugetul de stat și, cu toate acestea, avem o lege care impune guvernanța corporativă. Și, din nou repet, cu toate acestea, se numesc membri în consiliile de administrație sau directori doar pe considerente politice, nu pe considerente de profesionalism.

Practica aceasta trebuie să înceteze. Pentru că, altfel, acest bulgăre al deficitului bugetar, la un moment dat, nu va mai putea fi susținut de către antreprenori și o să ajungă să ne afecteze pe toți.

Și vă dau un exemplu foarte clar: mărirea TVA-ului afectează de la pensionari, elevi de liceu, antreprenori, angajați, bugetari și așa mai departe — toate clasele sociale.

Pentru că, în momentul în care un producător de lapte are o cotă de TVA mai mare, ca să-și acopere pierderile pe care le are ca urmare a acestei măsuri, va mări prețul. În consecință, dumneavoastră, când vă duceți să cumpărați un litru de lapte de la raft, îl veți cumpăra mai scump.

În plus față de asta, aceste măsuri au darul de a stimula rata inflației în România. În consecință, nu vorbim doar de simple măsuri care afectează mediul de afaceri. Trebuie să înțelegem că este o perioadă dificilă pentru toată lumea și trebuie să avem grijă cum „tăiem faina” astăzi. Pentru că s-ar putea ca peste câteva luni să fie prea mică și să nu mai avem cu ce să ne îmbrăcăm la iarnă.

Sunt câteva măsuri simple, le-am transmis și noi în comunicatul de presă. În primul rând, este inadmisibil să cheltui mai mult decât produci și lucrul acesta nu se întâmplă de un an sau doi. Doar dacă vă uitați la evoluția veniturilor bugetare versus cheltuieli bugetare o să vedeți că statul cheltuie mai mult decât are.

În consecință, trebuie să ponderăm aceste cheltuieli. Pe lângă ponderarea cheltuielilor, trebuie să ne întrebăm cum aducem alte venituri, dar nu din suprataxare. Și aici, statul are mai multe variante.

Începând cu un management eficient, așa cum am văzut mai devreme, în cadrul companiilor la care statul este acționar majoritar, apoi continuând cu, de ce nu, privatizarea unor companii prin piața de capital, continuând mai departe cu atragerea fondurilor europene, adică mărirea gradului de absorbție.

Și, de ce nu, trebuie adus în prim-plan și procentul de absorbție al fondurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență, celebrul PNRR, din care nu am reușit să atragem nici măcar 50%, deși au trecut aproape 5 ani de zile, din 2020, de când tot vorbim de acest plan național de redresare.

În consecință, sunt instrumente simple pe care statul le are la îndemână, dar este adevărat că are o fereastră de timp extrem de scurtă.

Dar să știți că măsurile acestea seamănă teribil de mult cu cele din 2008-2009. Și vă mărturisesc că presiunea pe care mediul de afaceri o simte nu este deloc una plăcută, pentru că mulți dintre antreprenorii români au contracte externe și au asumat niște condiții contractuale care, prin mărirea acestor taxe și impozite — fie ele directe sau indirecte — nu doar că afectează grav activitatea economică a acestor companii, dar și periclitează pe termen lung, de exemplu, balanța comercială”, spune ea.