Cristian Păun, profesor universitar de finanțe internaționale pentru Aleph Business: Nu prea mai e loc de creștere de taxe în momentul de față

România nu mai poate fi considerată un paradis fiscal, afirmă Cristian Păun, profesor universitar de finanțe internaționale. Deși țara noastră a fost recunoscută pentru taxele mici aplicate mediului de afaceri, situația s-a schimbat semnificativ. Profesorul Păun analizează regimul fiscal actual al României în comparație cu celelalte țări din regiune, din Uniunea Europeană (UE) și din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Studiul se concentrează pe rata de impozitare a profitului și pe procentul total al contribuțiilor plătite pentru forța de muncă. Luând în calcul o marjă netă de profit de 10% și o pondere a cheltuielilor cu forța de muncă de 35% în totalul cheltuielilor, profesorul Păun calculează echivalentul cumulat în impozit pe profit și pe forța de muncă. Rezultatul este clar: România nu mai deține cel mai favorabil regim fiscal din regiune, ci se plasează la mijlocul clasamentului din Europa Centrală și de Est.

Ce spune Cristian Păun, profesor universitar de finanțe internaționale pentru Aleph Business

Cu alte cuvinte, pierdem în ritm accelerat investițiile străine și ce impact are asta pe termen lung? Investitorii sunt îngrijorați că România riscă retrogradarea în categoria de rating nerecomandat investitorilor. Așteptăm asta în următoarele 12 luni?

„Da, analiza ia în calcul două taxe. Mai exact două tipuri de impozite. Impozitul pe profit și respectiv impozitul pe forța de muncă, cumulat cu totul.

N-am luat în calcul nici taxa pe stâlp, recent, să spunem, introdusă, încă n-a fost introdusă. Și nu am luat în calcul nici aceea supra-taxarea cifrei de afaceri pentru companiile mari, de regulă investitorii străini, fiind astfel de companii, companii mari. Și exact cum spuneți dumneavoastră, la toate astea se adaugă riscul mai mare în cazul României, infrastructura mai proastă pe care noi o avem față de vecinii din jurul nostru.

Și evident că adăugăm la toate aceste lucruri și faptul că în România, în continuare, sunt probleme pe zona de tot felul de, să spunem așa, infrastructuri conexe. Sistemul medical, sistemul de educație. Noi pierdem teren în fața țărilor din jur.

Ceea ce spune sau arată acest studiu pe care l-am făcut este că nu prea mai e loc de creștere de taxe în momentul de față. Noi fiind deja cu taxarea peste media OCDE, ușor peste media OCDE și suntem destul de aproape de media Unii Europene. Adică mitul acesta că România este, până la urmă, un fel de paradis fiscal a cam căzut, pentru că în ultima perioadă noi am tot ajustat fiscalitatea semnificativ și faptul că avem o taxare pe muncă destul de mare, deși avem o taxare pe profit mai mică față de țările din jur.

Cumulat, cele două taxe puse în impozitul pe profit, puteam să fac invers, să pun totul în impozitul pe muncă, dar e mai corect în impozit pe profit. În final duce la treaba aceasta. Evident că poți să duci studiul și în alte direcții.

De exemplu, poți să crești ponderea. Eu am luat o pondere a forței de muncă de 35% din total costuri de producție. Poți, de exemplu, să crești această pondere, adică să te uiți ce se întâmplă în cazul acelor sectoare care sunt intensive în muncă mai mult și să scazi această pondere a forței de muncă să vezi ce se întâmplă în cazul sectoarelor care sunt intensive în muncă mai puțin, cele care sunt tehnologizate foarte puternic.

Și probabil că acesta va fi următorul efect pe care urmează să-l analizez. Ideea este că, repet, nu cred că mai este loc de creștere de taxe în momentul de față. Este inutil să discutăm în România de mutarea taxării de pe muncă pe capital, pentru că, observați, important este acest efect cumulat.

Deci, discuția nu prea are sens. Dacă mutăm taxarea de pe muncă pe profit și o menținem la același nivel, tot avem o problemă. Și evident că este inutilă ideea aceasta a taxării progresive, pentru că, în momentul în care tu introduce o taxare progresivă care se va revedea în taxarea muncii, în final, efectul nu este, cum să spun eu, în favoarea atragerii mai multor investiții în România.

România este dependentă de investiții, este dependentă de investiții străine foarte, foarte mult, pentru că suntem încă o țară care dorim să ne dezvoltăm și pentru care acest capital străin este vital și nu este un lucru rău că se întâmplă treaba aceasta, se întâmplă peste tot în lume. Mai trebuie să facem mai mult să fim în aceste lanțuri de producție integrați la nivel internațional, pentru a putea extrage mai multă bunăstare din acest lucru.“

Ce soluții sunt ca România să redevină atractivă pentru investiții? Are Guvernul vreun plan B?

„Nu știu, dar ar trebui să aibă, pentru că noi avem această resursă de gaz în Marea Neagră și această resursă de gaz în Marea Neagră este foarte importantă.

Noi ar trebui nu doar să o extragem de acolo și să o dăm vecinilor noștri, după cum reiese în studiul nostru, nu prea ne avantajează în momentul de față regimul fiscal. Valoarea adăugată mai mare se localizează în momentul de față la vecinii noștri și atunci, vedeți, e foarte important ca în România să se întâmple mai multă petrochimie, să se întâmple poate chiar mai multă energie electrică pe bază de gaz, asta încât vecinii noștri să aibă această resursă de la noi și nu să ia gazul de la noi eventual să producă ei energie electrică și să ne-o dea înapoi. Deci noi trebuie să fim foarte inteligenți în perioada următoare, pentru că avem acest dar pe care l-am primit, aceste gaze de la Marea Neagră, pe care vedem că Turcia deja le exploatează mult mai bine decât noi și chiar s-au oferit să fie pentru Uniunea Europeană, ceea ce trebuia să fim noi de ceva vreme, furnizori de gaze naturale în regiune, furnizori de energie în regiune.

Din păcate noi am pierdut startul în această privință și taxa pe strâni, de exemplu, nu ajută. Ceea ce se întâmplă în momentul de față, aceste discuții, cu siguranță nu ajută. Creșterea taxei nu ajută.“