Cristian Hostiuc, director-editorial, Ziarul Financiar: „Noi suntem la un pas să intrăm în zona de criză” | Riscul de criză macroeconomică în România crește de la 30% la 45% în următoarele 12 luni, pe fondul șocului energetic generat de conflictul din Iran.

• Riscul de criză macro în România crește de la 30% la 45%
• Dacă petrolul rămâne peste 110 $, riscul depășește 60%
• Creșterea PIB-ului scade spre 0-0,5% în scenariul de șoc

Riscul de criză macroeconomică în România crește de la 30% la 45% pe orizontul următoarelor 12 luni, pe fondul șocului energetic generat de conflictul din Iran. Dacă petrolul rămâne peste 100-110 $/baril și gazele rămân scumpe până în vară, probabilitatea depășește 60%. România intră în acest șoc deja fragilă: creștere de circa 1%, inflație peste 9%, deficit fiscal peste 6%, iar emisiuni de datorie eșuate din cauza volatilității. Transmisia e directă: energia crește, inflația rămâne sus, creșterea scade spre 0-0,5%, presiunea fiscală explodează. Chiar dacă România e printre cei mai mari producători de gaze din UE, iar proiectele offshore din Marea Neagră pot transforma țara în exportator net din 2027, avantajele nu protejează pe termen scurt. Prețurile sunt determinate marginal, iar importurile rămân dominante. Scenariul optimist — dacă conflictul se dezescaladează rapid — înseamnă tot stagflație: creștere aproape zero și inflație ridicată.

Ce trebuie să se întâmple concret ca România să evite criza?
Ce spune Cristian Hostiuc, director-editorial la Ziarul Financiar, pentru Aleph Business?

„Ar trebui să fie o minune”, spune Hostiuc fără echivoc. România era deja pe un trend descendent din 2024, în ciuda injecțiilor masive de bani prin deficitul bugetar, iar scăderea s-a materializat și în 2025. Scenariul de evitare a crizei ar presupune oprirea conflictului din Orientul Mijlociu, revenirea prețului petrolului la 65-75 $/baril și reluarea tuturor fluxurilor de aprovizionare — condiții pe care directorul editorial le consideră puțin probabile simultan. Între timp, băncile centrale vor fi nevoite fie să oprească reducerea dobânzilor, fie chiar să le crească, cu riscul afectării suplimentare a economiilor.

Care e diferența practică, pentru români, între stagflație și criză?

Hostiuc trasează o linie clară. Stagflația — inflație mare cu creștere economică zero — este deja prezentă, dar salariile nominale rămân intacte. Criza înseamnă altceva: restructurări masive, tăieri de salarii, exact ca în 2009-2010, atât în sectorul privat cât și la stat. „Noi suntem la un pas să intrăm în această zonă de criză”, avertizează el. Transmisia este directă: energia crește, inflația rămâne sus, creșterea economică coboară spre 0-0,5%, iar presiunea fiscală explodează.

De ce nu reușește România să transforme gazul propriu în avantaj competitiv real?

Hostiuc pune problema în termeni duri: întâi trebuie să apară gazul, abia apoi putem vorbi de avantaj competitiv. Gazul din Marea Neagră este programat pentru 2027, infrastructura este încă în construcție, iar proiectele sunt „în bătaia unor rachete”, adaugă el. Dar chiar dacă gazul va apărea la termen, România nu are capacitățile industriale necesare pentru a-l absorbi intern — exemplul negocierilor în jurul Azomureș este ilustrativ pentru cât de greu se mișcă lucrurile. „Ca să faci o capacitate industrială care să folosească gazul, îți trebuie ani de zile.” În prima fază, gazele din Marea Neagră vor merge la export — spre Ungaria, Austria, Ucraina sau Republica Moldova — nu în economia românească.