• PIB-ul României crește cu 0,2% în T1/2025 față de T1/2024.
  • PIB-ul României stagnează în T1/2025 față de T4/2024.
  • Economiștii sunt sceptici și nu văd creștere de 1%.
  • Guvernul mizează pe un plus de 2,5% pentru PIB.
  • Datele lunare nu susțin prognoza executivului.
  • Dochia, economist: Trebuie să strângem cureaua.
  • Dochia, economist: Nu e posibil ca salariile și pensiile să aibă +20%.
  • Codirlașu, CFA: Va fi o creștere economică zero în T1.
  • Codirlașu, CFA: Impactul real îl vom vedea în trimestrul al II-lea.
  • Cabat, economist: Nu văd o creștere mai mare de 0,5% în T1.
  • Cabat, economist: Văd o economie ce se îndreaptă spre stagnare.
  • Lungu, economist: Tendința este de descreștere a economiei.
  • Dochia, economist: Important e să rămânem pe creștere, chiar mică.

INS publică datele oficiale ale PIB-ului în T1/2025.

Comparativ cu același trimestru al anului trecut, PIB-ul crește cu 0,2%.

Dar stagnează comparativ cu ultimult trimestru al anului 2024.

Titlurile zilei

A fost semnat acordul politic de guvernare
Prețul petrolului crește după atacurile SUA asupra Iranului
CINE SUNT MINIȘTRII CARE INTRĂ LA GUVERNARE?
SUA ATACĂ IRANUL
TRUMP ATACĂ IRANUL
Atacurile SUA cresc prețul petrolului

Economiştii sunt sceptici, nu văd o creştere de nici măcar 1% pe tot anul. „Inevitabil, trebuie să strângem cureaua”, spune profesorul de economie, Aurelian Dochia. De ce?

Pentru că nu este posibil ca salariile şi pensiile să crească cu 20% în vreme ce PIB-ul a crescut, în cea mai bună perioadă a lui, în ultimii ani cu 5%.

Suntem într-o situaţie situaţie grea, spune economistul Dragoş Cabat.

Ce spune Andreas Stamate-Ștefan, economist?

Avem datele preliminare: +0,2% față de T1/2024 și o stagnare față de ultimul trimestru. Începe economia să scârțăie?

„Da, să o luăm în ordine. Puțin despre produsul intern brut. Acum, pentru că și formația mea de profesor mă invită cumva să fac precizările astea înainte, indiferent cât de gravă sau mai puțin grav ar fi situația și, într-adevăr, sunt niște probleme. Relevanța PIB-ului e destul de mică cu ce se întâmplă sau față de ceea ce se întâmplă pe teren. Adică sunt multe probleme în legătură cu acest indicator. Una dintre probleme e că el are o orientare către consum în mod fundamental și asta ignoră cât de eficiente sunt procesele de producție în economie cu adevărat. Procesele care ajung până la urmă să pună pe piață bunurile și serviciile, tot ceea ce contează cumva fiind consumul final.

Altă problemă e legată de faptul că în PIB intră și cheltuielile guvernamentale care, prin definiție, adică sunt noneconomice în sensul că ele nu produc bunăstare în sens economic și doar o redistribuire de la unele grupuri la alte grupuri. De regulă avem o distincție în economie pe care o facem între plătitorii net de taxe și consumatorii net de taxe la zona publică, administrație, bugetari, companii de stat și așa mai departe. Deci poate să crească PIB-ul, tu faci autostrada cu banii europeni, spre exemplu, și asta o să se vadă bineînțeles în PIB, dar dacă nu reduci birocrația și taxarea, nu circulă prea mult tirurile pe acolo cu mâncare și nici investitorii străini nu vin mai mult decât atât, e posibil să plece.

Poate să rezulte și din inflație, poate, adică din tipăririle de bani, da, această mică creștere, mică ajustare, context în care iarăși e greu să o numim creștere economică, pentru că percepția publică e că, în general, puterea de cumpărare scade vertiginos, da, în ciuda faptului că mai sunt mici corecții de inflație. Deci e bine să înțelegem că toate aceste raportări vin pe o anumită logică, logica PIB-ului ca indicator al creșterii economice, nu neapărat al situației economice reale de pe stradă, românului de rând.

Pe de altă parte, dacă utilizezi acest indicator ajungi repede la concluzia că tot ce trebuie să faci este să stimulezi ca guvern una din acele variabile ale PIB-ului, da, fie consumul privat, fie investițiile guvernamentale sau private, fie să stimulezi exporturile. Aici iarăși, da, când te uiți la PIB, eu ca economist nu pot să nu sesizez cumva o prejudecată, o tendință mercantilistă acolo care se uită la importuri ca la un cost, da, de vreme ce din ele se scad exporturile.

Deci cumva pe asta-și pune această mică ajustare și e important să ne uităm totuși la alți indicatori mai relevanți pentru oameni în general, pentru economie în general, spre exemplu OCDE-ul, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, publică date pe chestiuni care interesează pe tot omul. Să zicem, o economie care crește înseamnă indivizi care au mai mult timp liber, spre exemplu, ca urmare a economisirilor. Și se studiază asta printr-un indicator care se numește, îi spune în engleză, work-life balance, raportul de timp alocat muncii și timp alocat pasiunilor, să zicem”, spune el.

Ce soluții ar putea implementa guvernul pentru a avea o creștere economică, în contextul deficitelor gemene care trebuie rezolvate prioritar? Și ce măsuri trebuie luate urgent pentru a redresa economia României?

„Da. Aici vom auzi, bineînțeles în spațiu public, vom auzi propuneri clar pe precum creșterea taxelor, deja se discută de lucrurile astea de ceva timp, se discută de creșterea TVA-ului, se discută și de acize, poate o să se gândească și la, adică astea sunt taxe care cumva pot crește relativ ușor, da, peste noapte, poate și la impozitul pe venit, problema este că toate aceste soluții care cresc taxele fac indirect publicul răspunzător pentru guverne care de la pandemie încoace, se îndatorează și cheltuie foarte mult.

De asemenea, orice creștere de taxe trebuie să fim atenți întotdeauna pentru că poate să reducă consumul, deci ai probleme apoi pe partea de ofertă, pe partea de producție, da, poți să ai un risc de șomaj, da, firme închise care la rândul lor vin să ceară după, da, compensare sau diverse diverse ajutoare, da, să ne gândim numai la faptul că suntem una dintre cele mai mari țări cu cele mai mari niveluri ale taxării pe muncă.

Apoi, pe partea monetară, iarăși vom auzi soluții de tip Keynesist, da, de stimulare artificială a economiei, da. Aș pune fix modelul care ne-a adus în situația în care suntem astăzi, da, cu deficit bugetar și datorie publică foarte mare.

Soluțiile pe care le văd eu ar fi, în primul rând, nu taxe. Deci, în primul rând, reducerea cheltuielor guvernamentale. Da, sunt oameni care sugerează că lucrul acesta e posibil. Vorbim de pensii speciale, vorbim de agenții și instituții create de guvern, da, salarii de mii de euro la unele instituții, s-a vorbit de ASTF foarte mult. Diverse privilegii.

Poate să vorbim de companiile de stat, odată, serios, s-ar putea vinde vreunele, s-ar putea eficientiza în vreun fel, măcar alea mai mici, da. Active, terenuri, clădiri care stau aiurea în tramvai, iertați-mi expresia, și sunt neexploatate în vreun fel. S-ar putea identifica o cerere pentru ele din partea unor privați, sau se încasează bani de la stat doar pentru a te ține statul lor pe loc, da.

Noi discutăm de foarte mult timp de eficientizarea companiilor de stat, venim cu soluții care nu reformează fundamental compania respectivă, da. Guvernanță corporativă, da, s-a vorbit de mult timp de managementul profesionist la companii de stat. Tarom, CFR, Poștă și așa mai departe.

Însă, iarăși, teoria economică vine și aici cu un răspuns și ne spune faptul că atâta vreme cât regimul proprietății rămâne public, o să ai niște probleme fundamentale în alocare, adică deciziile fundamentale în compania respectivă vor fi luate, până la urmă, tot politic, da. Diverși oameni ai partidelor în consilie de administrație, da, legal, sigur că da, dar care sunt trimiși pentru a avea un control pe activul respectiv, nimic mai mult câteodată, da.

Deci, soluția chirurgicală, ca să închei, este reducerea cheltuielor guvernamentale și scăderea, astfel putem reduce și fiscalitatea, da, în timp, și să generăm acele lucruri esențiale pentru economie, economisire și capital, da, nu doar, aici vorbim doar de povara fiscală, ci și de cea non-fiscală, da, reglementările, care și aici, cantitativile ar trebui reduse.

Ca second best, s-a vorbit, se vorbește de PNRR. Este o regulă și PNRR-ul aș spune că e un second best, adică e a doua opțiune, da, s-au luat puțin din acești bani, există opinia asta că PNRR-ul e salvarea, însă e o salvare doar pe termen scurt și are multe probleme.

În primul rând e dependentă de calitatea actului de guvernare, dovadă că dovadă slabă accesarea fondurilor de până acum și interesele pe termen scurt ale oricărei guvernări”, continuă el