Andreas Stamate-Ștefan, economist: Eu zic că lecția pe care ar trebui să o învățăm este să fim mai conservatori din perspectiva politicii monetare și să interferăm mai puțin cu mecanismele pieței

• OECD reduce drastic prognozele pentru economiile din G20.
• Creșterea globală este de sub 3% în 2025 și 2026, spune OECD.
• OECD cere acorduri comerciale urgente pentru a evita o criză globală.
• OECD: Inflația din SUA ar putea atinge 4% în 2025.
• Inflația ridicată împiedică Fed să reducă dobânzile în 2025.
• OECD: Fed ar putea menține dobânzile ridicate până în 2026.
• OECD: PIB-ul real al SUA dă semne de răcire semnificativă.
• Noile taxe comerciale ale lui Trump amplifică incertitudinea globală.
• Tarifele medii impuse de SUA cresc la peste 15%.
• Azi intră în vigoare tarifele lui Trump de 50% pentru oțel și aluminiu.
• Excepția: UK, unde tarifele rămân nemodificate, la 25%.
• Măsura este doar pentru moment, spune Casa Albă.
• România se află printre principalele ţări direct impactate.
• România e pe locul al treilea la exportul de oţel şi aluminiu în UE.
• În 2024, România trimite către SUA oţel în valoare de jumătate de miliard $.

Economia globală intră în cea mai slabă fază de creștere de la criza pandemică, cu un avans estimat de doar 2,9% în 2025 și 2026, potrivit ultimului raport OECD.

Organizația avertizează că tensiunile comerciale generate de noile tarife impuse de Donald Trump, care ridică media taxelor SUA la peste 15%, un nivel record de la Al Doilea Război Mondial, afectează grav investițiile și stabilizea prețurilor.

Statele Unite vor resimţi cel mai acut această încetinire, cu o scădere a creşterii de la 2,8% în 2024 la doar 1,6% în 2025 şi 1,5% în 2026.

În plus, un val de inflaţie ridicată va împiedica Rezerva Federală să reducă dobânzile în acest an, mai arată raportul. Inflație estimată la aproape 4% până la final de 2025. Revizuiri negative vizează și economii-cheie precum China, India, Franța sau Marea Britanie.

OECD anunță că doar acorduri comerciale care reduc barierele pot evita o deteriorare globală severă.
Donald Trump anunță dublarea tarifelor la importurile de oţel şi aluminiu. Măsură ce intră în vigoare de astăzi şi prevede o majorare de la 25%, la 50%. Iar România se află printre principalele ţări direct impactate. Anul trecut România a trimis către Statele Unite exporturi de oţel în valoare de jumătate de miliard de dolari. Ce urmează?

Ce spune Andreas Stamate-Ștefan, economist?

„Da, bineînțeles că vor fi niște costuri pe care le vom resimți și noi. Prin faptul că vor crește aceste tarife, vor crește costurile, de fapt, în industria asta. Însă, referitor la posibilitatea sau relația asta între tarife, între taxe vamale și declanșarea unei potențiale crize, aici sunt sceptic. În sensul că atunci când o țară, fie America, impune taxe, e bine să știm faptul că, în primul rând, cei care sunt afectați sunt consumatorii interni. Deci, sunt cei din America, sunt industriile americane care au nevoie de niște input-uri din import. Deci, în primul rând, economia americană este cea care va avea de suferit pe termen mediu și lung, dacă se vor menține aceste tarife, bineînțeles.

Ce face o taxă? O taxă crește prețul intern, privilegiază anumiți producători și deturnează capital și muncă din sectoare în care ar fi intrat în mod natural, prin piață, prin alegerile firmelor, le deturnează către anumite sectoare care sunt, probabil, ineficiente și care fac și lobby în spatele președintelui Trump. În niciun caz nu se poate genera o criză. De regulă, din punctul meu de vedere, criza se instalează atunci când vorbim de politici monetare expansive. Deci, atunci când statul stimulează artificial sectoarele economice, prin tipărire de bani sau reducerea ratei dobânzii.

Asta se întâmplă de mult timp, mai ales odată cu pandemia și cu începutul războiului. Trebuie să începem să vedem mai multe falimente, mai multe dislocări de producție, disponibilizări masive. Deci, oarecare contagiune care, din punctul meu de vedere, acum nu se vede. Ce am putea noi să facem este să vedem cum putem să liberalizăm economia românească internă. În măsura în care suntem afectați, de fapt, că vor scădea exporturile. Deci, ce putem să facem ca să reducem din barierele pe care le avem pe piața noastră în România și nu doar în România, până la urmă, și în Europa. Și un european ar trebui să-și asume o strategie de liberalizare a schimburilor. Pentru că altfel e simplu să arunci vina pe America, pe taxele pe care le aplică America, în condițiile în care și tu ai un procentaj destul de mare, mai ales în privința barierelor netarifare. Nu neapărat al taxelor.

Da, din punctul meu de vedere, când mă gândesc la reducerea ratei dobânzii, automat, mă gândesc la inflație, la producția de inflație, deci, practic, la stimularea activității economice într-un mod artificial. Iar, lucrul ăsta, bineînțeles, creează anumite costuri de oportunitate în economia internă. Noi suntem pe un model de stimulare artificială de foarte mult timp, inclusiv Banca Centrală Europeană. Dar, de-a lungul timpului, a redus rata dobânzii, a expandat destul de mult masa monetară. Bineînțeles, asta se întâmplă și cu celelalte bănci centrale.

Eu zic că lecția pe care ar trebui să o învățăm este să fim mai conservatori din perspectiva politicii monetare și să interferăm mai puțin cu mecanismele pieței. Și aici mă refer mai ales la consum, la rata naturală a consumului și a economisirilor care există în societate. Pentru că, până la urmă, reducerea ratei dobânzii interferează cu aceste fenomene cheie importante pentru indivizi. Când se reduce rata dobânzii, mie îmi schimbă perspectiva de consum vs. economisire. Cine? Banca Națională. Și întrebarea este, e în regulă să se întâmple lucrul ăsta? E în regulă să meargă resurse unde nu vreau eu, ci unde vrea Banca Națională? Asta mi se pare o întrebare esențială.

Dacă ne uităm la efectul politicilor de tipul acesta pe Europa, și punând și în contextul acesta al războiului comercial creat de președintele Trump, ne uităm și, chiar aș vrea să citez o opinie a direcției europene din cadrul Fondului Monetar Internațional, care spunea, nu demult, în decembrie anul trecut, că Europa are niște probleme destul de mari în raport cu America pe câteva probleme cheie. De exemplu, productivitatea muncii. Da, productivitatea muncii e mai jos decât America. E cu vreo 15% mai jos. PIB-ul pe cap de locuitor este, iarăși, aproape la jumătate. Deci, americanii au peste 80.000 de dolari, noi suntem undeva pe la 40.000. Datoria publică. E drept că aici America are și ea datorie publică mare, dar și noi avem datorie publică și deficite bugetare în Europa.

Piața de capital, iarăși, nu e una foarte dezvoltată. Adică, să ținem cont de faptul că pe piață europeană încă firmele, și mai ales, de exemplu, între întreprinderile mici și mijlocii, încă apelează foarte mult la finanțarea prin bănci, nu la piața de capital. Ori, în America lucrurile sunt un pic inversate. De ce avem problemele astea? Ei bine, poate să aibă legătură și cu politicile monetare, care încurajează artificial consumul și deturnează capital și muncă din sectoare care ar fi crescut productivitatea și ar fi generat prosperitate pentru toată comunitatea europeană, până la urmă, deci, în principiu, și pentru noi”, spune el.