Ancora cursului de schimb: multiple perspective pentru o analiză adecvată; BNR stabilizează cursul leului

• BNR stabilizează cursul leului prin intervenții țintite, scrie Ancora.
• Salariile cresc mai repede decât productivitatea, dar costurile rămân mici.
• Exporturile și integrarea UE sprijină competitivitatea.

Cursul de schimb al leului reprezintă un subiect de interes constant în România, mai ales din cauza experiențelor economiei de comandă și a instabilității valutare din anii ’90, conform Ancora.

Spre deosebire de alte țări din regiune care adoptă euro sau trec prin reforme drastice (precum consiliul monetar din Bulgaria), România optează pentru o politică de stabilizare relativă a cursului, prin intervenții discrete ale Băncii Naționale. Aceste intervenții nu distorsionează realitatea pieței, ci urmăresc evitarea fluctuațiilor bruște și oferă un ancoraj macroeconomic, mai ales în contextul deficitelor bugetare și al presiunilor inflaționiste constante.

Leul rămâne stabil, în ciuda speculațiilor

Spre deosebire de alte monede din regiune – cum ar fi forintul ungar sau zlotul polonez – leul înregistrează variații mai moderate, reflectând performanțele economiei locale. Deși apar speculații privind o presupusă supraevaluare a leului, datele arată că acest lucru nu se susține prin intervenții costisitoare sau dezechilibre semnificative în rezervele valutare.

Evaluarea corectă a cursului de schimb ține cont de mai mulți factori, nu doar de inflație. De exemplu, diferențialul de inflație între România și zona euro arată o apreciere reală a leului, însă această tendință se explică prin procesul de convergență: prețurile serviciilor cresc odată cu productivitatea muncii și cu veniturile, fără a afecta direct competitivitatea internațională.

Costul muncii influențează competitivitatea și stabilitatea leului

Un indicator mai relevant este costul unitar al forței de muncă (ULC), care reflectă raportul dintre salarii și productivitate. În România, ULC crește semnificativ din cauza majorărilor salariale accelerate – în special în sectorul public – și a tensiunilor de pe piața muncii. Chiar și așa, costurile cu forța de muncă rămân printre cele mai scăzute din UE, ceea ce menține atractivitatea pentru investitori. În plus, structura exporturilor se îmbunătățește: industrii precum auto, IT&C și transport domină în prezent și oferă mai multă reziliență și spațiu pentru creșterea ULC.

Pe termen lung, o creștere sustenabilă a competitivității și o presiune mai scăzută asupra leului depind de reforme structurale, de creșterea productivității și de reducerea barierelor pentru investiții. Integrarea în Schengen și extinderea infrastructurii de transport contribuie pozitiv, iar stabilitatea cursului de schimb continuă să fie influențată de echilibrul dintre cerere și ofertă, performanțele economice și încrederea pieței.