Analiză ZF Gheorghe Băcanu: Nici acum când situaţia finanţelor ţării este dezastruoasă, când stabilitatea fiscală este sub semnul întrebării, politicienii (”piromanii bugetari”) nu vor să-şi pună pielea în joc, şi să facă nişte reforme drastice în administraţia publică

• Împrumuturile masive, de peste 250 miliarde de euro în ultimii șapte ani, sunt folosite pentru cheltuieli nesustenabile, fără ca decidenții politici să-și asume consecințele financiare sau juridice ale acțiunilor lor.
• Majorarea repetitivă a salariilor și extinderea organigramelor sunt realizate fără criterii de performanță, ducând la o birocratizare excesivă și la o povară fiscală suplimentară pentru buget.
• Amânarea reformelor structurale și tolerarea contractelor colective de muncă pline de beneficii nesustenabile subliniază refuzul politicienilor de a-și asuma pielea în joc pentru corectarea dezechilibrelor financiare și administrative.

Gheorghe Băcanu, scrie pentru ZF o analiză a evenimentelor recente. Ai mai jos articolul integral.

Când pielea ta e în joc, nu îţi mai permiţi să faci împrumuturi odioase, 250 miliarde de euro în ultimii 7 ani, pentru că trebuie să răspunzi, domnule politician. După ce ai dat salarii şi sporuri cu nemiluita, acum spui că nu mai sunt bani. Decontul electoral nu este, nici pe de parte,  o  formă de răspundere. Şi, până la urmă, cine răspunde de devalizarea finanţelor publice? Cu banii familiei tale n-ai proceda la fel…

Inspiraţia pentru acest articol mi-a venit din cartea ”Când pielea ta e în joc” scrisă de Nassim Nicholas Taleb, Editura Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2018.

Autorul ne spune că ”ideea de a-ţi pune pielea în joc se referă, în principal, la dreptate, onoare şi sacrificiu, lucruri vitale pentru oameni”. Despre birocraţie spune că ”este o construcţie prin care oamenii se delimitează, în mod convenabil, de consecinţele acţiunii lor”. Taleb ne precizează că ”un sistem care nu are un mecanism de punere a pielii în joc şi care acumulează dezechilibre se va prăbuşi în cele din urmă, apoi se va repara singur prin această metodă. Dacă supravieţuieşte.”

România a ajuns în această situaţie de colaps financiar, de ţară care nu se mai ajunge cu banii,  din cauza faptului că decidenţii nu şi-au pus pielea în joc, adică, din punct de vedere legal, nu au nicio răspundere. Au epatat cu sintagma ”noi am dat”, şi iată unde s-a ajuns acum, cu finanţele publice în pioneze şi cu o datorie sufocantă. Clasa politică a girat decuplarea dintre  veniturile bugetare si cheltuielile bugetare. În limbajul popular ”nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute”. Decontul electoral este o apă de ploaie în raport cu gravitatea situaţiei. Activitatea de politician este un disclaimer 100%.

”Succesul politicienilor depinde, astăzi, de capacitatea de a face cadouri, evident, din banii altora, şi de a-şi atrage sprijinul unei majorităţi de votanţi. Însă, pentru a plăti cadourile electorale ei trebuie să deţină  resurse în bugetul public”- ne spune profesorul  Gabriel Mursa de la Universitatea din Iaşi. Dar cum bani nu au fost suficienţi la Buget, cheltuielile depăşind cu 27% veniturile,  s-a recurs la împrumuturi pe banda rulantă.

Pentru că pielea ta nu a fost în joc ai adus nivelul datoriei la peste 53% din PIB, deficitul la peste 8% din PIB, prăbuşind încrederea finanţatorilor şi cauzând depunctarea de către agenţia de rating Fitch. Au vegheat banii publici, mai ceva ca cei de la FNI, care ne sugerau să dormim liniştiţi, că au ei grijă de banii noştri.

Pentru că nu era pielea ta în joc ai majorat salarii cu procente  de până la 50% în mod repetitiv(OUG152/2022  şi OUG 19/2023) pentru cei care lucrau cu fonduri europene(apropo, cum stăm cu  accesarea de fonduri europene?!) şi pentru primari, doar pentru a le câştiga bunăvoinţa electorală. Uneori chiar strecurai, mai pe blat, câte o astfel de bezea salarială, fără să se prindă lumea. Ai păstorit această delicatiserie salarială,  fără a fi condiţionată de performanţă, doar de dragul de a fi pe placul celor recompensaţi. Şubrezimea argumentelor- ”rămânem fără specialişti, vor pleca în mediul privat” s-a dovedit nerealistă. Evident, plata salariilor s-a făcut fără niciun criteriu de performanţă. Nici nu au plecat ”specialiştii”, dar nici fonduri europene nu s-au atras. Ai acceptat această remunerare în sistem pauşal, căci doar nu dădeai de la tine!

Pentru că nu era pielea ta în joc ai mărit organigramele din aparatul de stat, care oricum erau monstruoase, şi ai inventat tot felul de sinecuri: mai mulţi subprefecţi, secretari de stat, şefi de birouri, şefi de departamente, doar pentru a recompensa pe toţi împinşii sistemului, purtătorii de carnete de partid. Ai plimbat ”corpuri de balet” pe la toate instituţiile publice, hrănindu-le cu sinecuri bine plătite, chiar dacă unii aveau studii făcute pe la gogoşerie. ”Birocristanul”(concept preluat de la Taleb) a devenit un stat în stat. Ai produs un record istoric, peste 1.300.000 angajaşi la stat. Căci doar nu-i plăteşti tu!

Pentru că nu era pielea ta în joc ai închis ochii complice la cele mai tupeiste şi năstruşnice Contracte Colective de Muncă, care sunt, de fapt, o colecţie de binefaceri  pe care nu le-ar accepta niciun angajator  de pe planeta aceasta. Sporurile obscene şi facilităţile vin pe tiroliană în aceste contracte. Şi toate acestea se întâmplă numai pentru a nu strica vibe-ul bugetar. Doar nu le plăteşti din propriul buzunar!

Pentru că nu era pielea ta în joc ai amânat orice reformă administrativ teritorială, menţinând-o cu brio pe cea din 1968.Ai acceptat unităţi administrativ teritoriale inutile, cu câteva sute de locuitori, cărora le-a crescut aparatul de lucru şi care, culmea, nici măcar nu-şi pot plăti salariile şi lumina, solicitând în mod repetat bani de la bugetul central. Dar cine are curaj să deranjeze un primar aducător de voturi. Ai dat cu ”sec”, ca la poker, la toate solicitările financiare, care de care mai aberante, şi toate acestea, doar, pentru a nu tulbura culcuşiada de la stat. Căci bani nu erau ai tăi, tu erai doar un intermediar(ordonator) de bani!

Pentru că nu era pielea ta în joc ai înlesnit ca anumiţi sinecurişti să ţopăie dintr-un Consiliu de Administraţie în altul, unii mai norocoşi chiar să facă parte din mai multe consilii de administraţie, primind sume colosale pentru nimic. Aceste consilii de administraţie sunt doar nişte cumetrii de partid. Căci doar nu erau banii tăi!

Pentru a nu-ţi pune pielea în joc, ai amânat deciziile reformiste la nesfârşit. ”Atunci când amâni deciziile, acestea se adună. Iar grămezile ajung să fie ignorate, rezolvate în grabă sau aruncate la gunoi”-ne spun Jason Fried şi David Heinemeier  Hansson în cartea ”Rework”. În cei peste 35 de ani s-au adunat munţi de decizii amânate care au generat un imobilism reformator.

Nici acum când situaţia finanţelor ţării este dezastruoasă, când stabilitatea fiscală este sub semnul întrebării, politicienii(”piromanii bugetari”) nu vor să-şi pună pielea în joc, şi să facă nişte reforme drastice în administraţia publică. Recenta Ordonanţă ”trenuleţ”, care generează nedreptăţi grosolane prin măsuri inadecvate(trimiterea notei de plată la pensionari, studenţi, copii, mediului privat)  este dovada clară că politicienii nu vor să-si pună pielea în joc nici în al doisprezecelea ceas.

În încheiere vin cu câteva sublinieri din cartea care m-a inspirat pentru acest articol: 1.Punerea pielii în joc ţine în frâu hybrisul uman 2.Nu există evoluţie fără punerea pielii în joc 3. Cu cât  poartă mai des costum şi  cravată, cu atât detestă şi mai  tare ideea de a-şi pune pielea în joc 4.Avem contact  cu lumea reală punându-ne pielea în joc-fiind expuşi lumii reale şi plătind un preţ pentru consecinţele pozitive sau negative ale acestei expuneri.