Alexandru Georgescu, expert în relații internaționale: Dacă nu ai producție metalurgică în calitate de colos economic, atunci nu exiști cu adevărat

• Comisia Europeană pregătește retorsiuni pentru SUA.
• Contramăsurile UE intră în vigoare cel târziu în 14 iulie.
• Contramăsurile intră în vigoare dacă nu se ajunge la un acord.
• Trump dublează tarifele la importurile de oțel și aluminiu la 50%.
• Trump: Tarifele dublate intră în aplicare din 4 iunie.
• Martie: Trump anunța tarife de 25% pentru importurile de oțel și aluminiu.

Comisia Europeană pregătește retorsiuni după ce Trump dublează tarifele la oțel și aluminiu.

Bruxelles-ul este „pregătit să impună contramăsuri” care vor intră în vigoare în 14 iulie „sau mai devreme, dacă circumstanțele o cer”, spun oficialii europeni.

Decizia „adăugă și mai multă incertitudine economiei globale și crește costurile pentru consumatori și întreprinderi de ambele părți ale Atlanticului”, spune Comisia Europeană.

Trump anunță creșterea tarifelor la produsele din oțel și aluminiu, de la 25% la 50%, la un miting din Pennsylvania.

Tarifele dublate intră în aplicare din 4 iunie, scrie președintele SUA într-o postare pe Truth Social.
În martie, Trump anunța tarife de 25% pentru importurile de oțel și aluminiu

Ce spune Alexandru Georgescu, expert în relații internaționale?

„Impactul va fi unul semnificativ din păcate. În primul rând, industria, în general, industria metalurgică din Europa a suferit foarte mult în ultimii ani pe fondul fluctuațiilor de cerere, al impactului măsurilor de decarbonizare a economiei europene și impactul pandemiei și războiului din Ucraina asupra prețurilor la energie.

UE este deja dezavantajată. Spre exemplu, prețurile la electricitate sunt de două-trei ori mai mari decât cele din Statele Unite. Când ne gândim, industria metalurgică este energofagă, prețurile la gaz natural sunt cam de patru ori mai mari și dacă ne uităm la rata de utilizare a capacității europene a oțelului, în acest moment este cam de 65% și ai nevoie, de fapt, de o rată de utilizare de 85% pe termen lung pentru a asigura viabilitatea financiară a acestei industrii.

Recent, Tyson Group a anunțat disponibilizarea a 11.000 de oameni în Germania. Liberty Ostrava în Cehie a anunțat falimentul și există tot felul de probleme. Și cumva, industria metalurgică europeană este prinsă între ciocan și nicovală între politicile europene care au afectat industriile energofage pe fond ideologic, dar și pe fondul amenințării la adresa provizionării cu energie ieftină.

Pe de altă parte, avem și situația aceasta acum a războiului comercial cu americanii și este foarte important pentru că trebuie să ținem cont că dacă noi avem un program precum Rearm Europe și spunem, gata, Europa va trebui să producă armament, păi ai nevoie de 60 de tone de oțel de calitate pentru un tanc, ai nevoie de 100 de tone pentru o piesă de artilerie, ai nevoie de 3 tone de aluminiu pentru un avion de vânătoare.

Deci este important și Trump are dreptate când spune că dacă nu ai această producție ca în calitate de colos economic, atunci nu exiști cu adevărat și nu exiști nici pe harta aceasta a securității.

Ultimul lucru pe care aș dori să-l subliniez este că ținând cont de rolul oțelului în formarea Uniunii Europene, practic comunitatea oțelului și cărbunelui care a stat la baza Uniunii Europene, Uniunea Europeană s-a uitat foarte atent la această problemă și chiar în martie a lansat un plan de acțiune pentru oțel și alte metale pe care invit pe toată lumea să citească acest plan pentru că subliniază foarte bine problemele cu care se confruntă și câte dintre aceste probleme sunt de fapt produse cu mâna Uniunii Europene.

Cu siguranță că face parte din abordarea lui. Eu cred că dacă e să folosească creșteri de tarife la derută într-un anumit sector ca poziție de negociere, nu cred că ar fi neapărat în industria metalurgică.

Ținând cont de cât de importantă este pentru planurile sale de reindustrializare americană și inclusiv ca simbol pentru electoratul său din regiunile așa zis ruginite sau afectate de rugină. Unde era mare parte din industria metalurgică americană și, într-adevăr, industria americană a căzut extraordinar de mult față de cea europeană care scăzuse de la 160 de milioane de tone în 2016 la cam 126 milioane de tone astăzi. Dar va afecta destul de mult.

Fundamental, eu cred că Trump are o problemă aici și s-ar putea să indice ce face. Dacă ne uităm la atacurile legale împotriva capacității sale sau autorității sale de a pune tarife, s-ar putea ca noi să asistăm la o tentativă din partea lui Trump de a agita puțin spiritele.

Ca în perioada următoare, dacă se va ajunge la o decizie legală în privința limitării puterii sale de a seta tarife, o să poată să spun alegătorilor, uitați ce am făcut eu pe ultimul moment, dar m-au împiedicat, știți, abordarea populistă. Deci s-ar putea să facă acest lucru de pe o poziție de slăbiciune.

Eu cred că marea problemă a abordării lui Trump în acest moment, deși înțeleg premisele fundamentale ale acțiunilor sale, este că dacă el vrea să reindustrializeze America, nu poate să o facă taxând foarte mult importurile de care are nevoie pentru reindustrializare.

Adică ai nevoie de oțel și alte materiale pentru fabrici, ai nevoie de roboți industriali pentru fabrici, și toate acestea nu vor veni, de fapt, din SUA, cel puțin nu în faza inițială, dacă te grăbești.

Vor veni, de fapt, din Germania, din China și din alte țări. Și în acest sens, tu, de fapt, crești prețurile la propria reindustrializare, în condițiile în care China, pe care SUA încearcă, de fapt, să o imite prin avântul acesta protecționist, s-a supraindustrializat în condiții de liber schimb pentru a avea acces la toate inputurile necesare, inclusiv oțel și altele, chiar și bunuri ale producătorii lor, adică bunuri avansate, robotică și așa mai departe, de care avea nevoie pentru a stabili condițiile și la prețurile cel mai bune intern noile industrii.

Sincer, nu prea are, când spuneți specific, că asta ar însemna cumva dacă îți dă cineva în cap, să dai și tu în cap, nu în braț. Nu prea ai cum să îi lovești pe americani pe partea aceasta metalurgică, pentru că sunt ei înșiși și într-o situație atât de proastă. Dacă ne uităm la planul de acțiune pe metale, europenii, de fapt, au un plan să susțină propria lor industrie.Pe de o parte, avem o relaxare a regulilor legate de cotele de import, care să ajute pe europeni să-și protejeze industria, forțând utilizatorii interni de oțel să cumpere mai mult oțel din Europa și nu din China, spre exemplu, unde prețurile sunt mult mai mici.

Apoi există niște derogări planificate de la elemente de mediu, spre exemplu, țările ar putea să compenseze industria metalurgică pentru costul carbonului, care a fost taxat inclus în electricitatea consumată de această industrie.

Mai există și alte aspecte care ar putea să fie întreprinse, spre exemplu, se explorează acum idea ca și forțele armate de power purchasing agreements, adică, de fapt, industria să încheie contracte directe cu producătorii de energie pentru a avea o previzibilitate a prețurilor, nu să cumpere de la intermediar și la prețul pieței, că e o problemă majoră la nivel european.

Este regiunea cu cele mai puține acorduri de cumpărarea energiei pe termen lung la preț fix, ceea ce expune la variațiile, la volatilitatea mare a prețurilor la energie. Acestea sunt chestiuni interne.

Dacă ne gândim la măsuri de retorsiune pentru o negociere, eu cred că, la un moment dat, Uniunea Europeană va trebui să atace industria direct, industria de tehnologia americană, prin suprataxarea profiturilor sau închiderea anumitor facilități pe care le au și acest lucru va reprezenta, de fapt, o escaladare majoră a conflictului comercial și va fi intens atacată de către anumiți membri UE, precum Irlanda, care beneficiază de pe urma poziției coloșilor din tehnologia americă în Europa”, spune el.