Alexandru Georgescu, expert în relații internaționale: Cel mai important lucru este că SUA rămâne angajat în Europa, este clar că americanii au nevoie de europeni pentru a rămâne cea mai mare putere din lume, și este clar că europenii au înțeles că trebuie să aibă o altă abordare față de administrația Trump

• SUA și UE ajung la un acord cu privire la tarife.
• UE plătește o taxă de 15% pe orice produs european importat în SUA.
• Marfa americană ce intră în UE nu are taxe.

SUA și UE ajung la un acord: Uniunea Europeană plătește o taxă de 15% pe orice produs european importat în SUA, inclusiv automobile, în timp ce marfa americană care intră în UE nu are taxe.

UE se angajează să cumpere armament „made in USA” în valoare de sute de miliarde de dolari. Și anunță investiții de 600 mld. dolari în proiecte economice pe teritoriul american, plus cheltuieli de până la 750 de mld. dolari pentru energia provenită din SUA timp de 3 ani.

Asta în timp ce Beijingul și Washingtonul urmează să extindă cu încă 90 de zile pauza tarifară, în cadrul unor noi negocieri comerciale care încep azi în capitala Suediei, spun surse South China Morning Post.

Ce spune Alexandru Georgescu, expert în relații internaționale?

„Cu siguranță că ele vor fi câștigătoare companiile din SUA în această privință. Dar dacă ne uităm în general la acordul economic respectiv, vedem că de multe ori se folosește o retorică de câștigător și învins, care nu este neapărat realitatea din punct de vedere economic.

Practic, consumatorii americani, importatorii americani, vor plăti 15% pe bunurile care vor veni din Europa. Aici este un pariu. Pariul american este că firmele europene au destulă marjă de profit, astfel încât ele să-și reducă prețurile de export către SUA pentru a evita pierderea cotei de piață. Pariul european este că americanii au suficientă nevoie de produsele europene, cum ar fi, spre exemplu, pe zona de farmaceutice, medicamentul minune Ozempic de slăbire, astfel încât ei să fie dispuși să plătească mai mult și în acest fel ei, de fapt, acceptă, absorb costurile tarifelor hotărâte cu Trump.

E o problemă aici. Într-adevăr, pe partea de apărare, chiar pentru Donald Trump este o victorie de imagine extraordinară pentru politica sa internă. În primul rând, inevitabil, o parte din aceste achiziții de armament, care oricum ar fi fost făcute, vor veni din fondurile alocate sub programul Readiness 2030 sau fostul Rearm Europe, inclusiv componenta SAFE de 150 de miliarde de dolari, care este finanțată prin obligațiuni europene. Adică Comisia Europeană se va împrumuta ca să acorde fonduri cu dobândă redusă țărilor europene, care le vor folosi pentru a cumpăra armament american.

De fapt, cred că această componentă este cea mai importantă dintre victoriile lui Trump. Nu partea aceasta tarifară, care s-ar putea să genereze, de fapt, inflație în SUA. Mai degrabă aș spune că europenii au făcut un lucru bun prin faptul că au rezistat tentației de a adăuga la propria inflație și la problemele legate de consumul europeniilor în contextul stagnării veniturilor reale, a evita să pună tarife pe produse americane.

Iar partea de energie este, aș spune eu, indirect, chiar dacă pentru europeni pare acum o chestiune umilitoare, este, de fapt, un lucru bun pentru europeni, pentru că politica europeană în domeniul energiei în ultimii ani, cu razele sale de lumină, desigur, a fost atât de proastă, încât mare parte din volatilitatea prețurilor la energie, la nivel european, vine tocmai din lipsa angajamentelor ferme ale Uniunii Europene de a cumpăra, inclusiv prin contracte pe termen lung, energie din alte zone.

Și piața reacționează la această lipsă de contracte ferme, care este, cum să zic eu, o practică nemaiîntâlnită în restul lumii, felul în care Uniunea Europeană cumpără de pe piața liberă energie, fără contracte, este, de fapt, unul dintre motivele pentru care europenii plătesc atât de mult la energie. Deci s-ar putea să fie, cumva, o binecuvântare ascunsă aici.

Dar, cu siguranță, sub percepția imaginii, mai ales pentru Comisia Geopolitică, așa s-a auto-intitulat, este un dezastru politic pentru europeni. Din punct de vedere economic, nu aș zice că este chiar așa, și cu atât mai mult nu ar trebui să râdă britanicii de europeni având în vedere faptul că propriul lor acord economic cu SUA, chiar dacă plasează tarife mai mici pe produsele britanice care se duc în SUA, conține atât de multe elemente de subordonare economică și neeconomică a intereselor britanice față de americani, în special în relația cu terții, precum China, în care britanici aveau vădit alte interese, având în vedere reset-ul anunțat de Keir Starmer cu Xi Jinping, încât, de fapt, ei pare că au pierdut mult mai mult pe termen lung.

Pentru mine, cel mai important lucru este că SUA rămâne angajat în Europa, este clar că americanii au nevoie de europeni pentru a rămâne cea mai mare putere din lume, și este clar că europenii au înțeles că trebuie să aibă o altă abordare față de administrația Trump. Și, în același timp, este important că americanii au un motiv în plus pentru a rămâne angajați în programul de sprijin pentru Ucraina, care, de fapt, cred că a fost considerentul principal în abordarea europeană, care se vede că a fost extraordinar de împăciuitoare, în ciuda protestelor unor țări, precum Franța.

Fundamental, faptul că se elimină acum incertitudinea din relația economică este cel mai important lucru, pentru că, de fapt, agenții economici spuneau că nu vom investi, pentru că nu știm ce se va întâmpla dacă acest acord este unul de lungă durată. Și nu aș miza pe asta, având în vedere tendința lui Donald Trump de a escalada sau de a reveni asupra deciziilor din trecut.

Dar dacă se dovedește a fi ceva curent, costurile aceste adiționale pot fi absorbite și s-ar putea să fie un lucru mai bun pe termen lung decât să avem încă o rundă de 90 de zile de negocieri, după aceea încă o rundă de 90 de zile și să accelerăm, de fapt, creșterea aceasta a incertitudinii pentru actorii economici”, spune el.