Africa va avea în 2027 o uniune monetară, semn al progresului economic şi financiar, dar şi al oportunităţii pentru Europa de Est de a-şi diversifica exporturile şi reduce dependenţa de UE.
Advertisment
Dacă Uniunea Europeană are „euro“, unul dintre cele mai îndrăzneţe şi controversate proiecte financiare internaţionale din istoria modernă, Africa ar putea avea din 2027 „eco“, simbolul unei viitoare uniuni monetare formate din 15 naţiuni, conform Ziarului Financiar.
Dincolo de semnificaţiile istorice ale acestui proiect, uniunea monetară africană fiind produsul evoluţiei Comunităţii Economice a Statelor Vest-Africane (ECOWAS), „eco“ ar trebui să devină un semnal pentru Europa şi mai ales pentru Europa de Est. Pe de o parte, state considerate sărace după standardele europene se modernizează şi devin economii emergente, deci concurente la atragerea de investiţiile străine. Iar pe de alta, evoluţia acestor economii înseamnă pieţe în creştere care au nevoie de produse, servicii, îndrumare, know-how şi tehnologie din străinătate. Forţa dominantă din ECOWAS este de departe Nigeria, o economie clasată mai bine decât România şi chiar şi decât Olanda în topul statelor lumii în funcţie de paritatea puterii de cumpărare. Clasamentul le are în frunte pe China, SUA şi India.
Titlurile zilei
ECOWAS a amânat de mai multe ori introducerea eco. Blocul economic african intenţiona să lanseze moneda unică anul acesta, însă planurile au fost date peste cap de pandemia de COVID-19.
De decenii ECOWAS speră că o uniune monetară va stimula comerţul internaţional şi dezvoltarea economică. Conceptul monedei unice a fost lansat în ECOWAS pentru prima dată în 2003. Proiectul s-a lovit de mai multe provocări. Câteva dintre statele membre ale blocului economic s-au confruntat cu presiuni economice şi au avut probleme în a-şi plăti datoriile naţionale. Mali a fost zdruncinată şi încă mai este de război şi de instabilitate politică. Această ţară a fost recent suspendată din uniunea economică după cea de-a doua lovitură de stat în nouă luni. Apoi, există rivalităţile locale. Opt state africane folosesc francul CFA, ancorat de euro şi susţinut de Franţa.
În 2019, preşedintele Coastei de Fildeş Alassane Ouattara a anunţat redenumirea CFA în „eco“, stârnind nemulţumirea naţiunilor vorbitoare de engleză din ECOWAS. Uniunea Europeană are deschise drumuri comerciale către Africa. În prezent, 52 de state africane beneficiază de un acord comercial, parteneriat economic sau de o formă sau alta de reglementare comercială cu UE, scrie Emerging Europe.
Uniunea Europeană este principalul partener de comerţ şi investiţii al Africii. Cu toate acestea, multe dintre ţările est-europene ignoră regiunea, mulţumindu-se să exporte aproape numai în UE şi mai ales în ţările vecine, unde mediul de afaceri este mai familiar. Acest lucru duce la dependenţă de o anumită regiune economică, în timp ce Germania a demonstrat în actuala criză cât de folositor este pentru o economie să aibă exporturi şi direcţii de export flexibile.
Unul dintre statele est-europene care şi-au îndreptat atenţia spre Africa este Polonia, atracţia principală fiind Nigeria, cea mai mare şi mai populată economie a continentului.
Nigeria are unul dintre cele mai mari centre financiare ale Africii, iar compania poloneză Asseco, listată la Bursa de Acţiuni de la Varşovia, furnizează software pentru companiile financiare şi de asigurări de acolo, dar şi tehnologie pentru drone.
La începutul acestui an, Polonia şi Nigeria au convenit să colaboreze la dezvoltarea de tehnologie verde. „Vrem să beneficiem de experienţa Poloniei în domeniul tehnologiei. De asemenea, vom colabora cu ei la ştiinţă, tehnologie, inginerie şi programe matematice STEM, ceea ce înseamnă că cercetătorii noştri vor profita mult de acest parteneriat“, a spus Mohammed Abdullahi, ministrul nigerian al tehnologiei.
Polonia şi Nigeria au avut în trecut parteneriate în domeniul telecom. Cu toate acestea, Polonia este stat deficitar în relaţiile comerciale cu statul african. În 2019, potrivit datelor de la Trading Economics, Nigeria a exportat pe piaţa poloneză produse şi materii prime în valoare de aproape 500 de milioane de dolari, importând în schimb de doar 150 de milioane de dolari (metale, echipamente electrice şi cereale).
La relaţia aceasta dezechilibrată contribuie probabil faptul că Nigeria este unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume. Polonia şi-a făcut simţită prezenţa în Africa şi prin investiţii. Stocul investiţiilor poloneze în statele sub-sahariene a atins 238 de milioane de dolari în 2017, potrivit cifrelor din 2019 ale Chatham House. Însă de atunci eforturile Poloniei de a se apropia de Africa s-au înteţit. Nigeria, o economie emergentă cu o populaţie de aproape 200 de milioane de locuitori, va avea curând nevoie de expansiune în construcţii, energie, infrastructură şi industrie alimentară. Europa de Est are experienţă în aceste domenii, chiar şi dacă în unele cazuri doar la nivel de învăţământ.
Anul trecut, România a exportat în Nigeria în valoare de 40 de milioane de euro, cu 104% mai mult decât în 2019. Pentru România, principalii parteneri comerciali africani sunt Marocul (exporturi de 445 milioane euro în 2020) şi Egiptul (394 milioane euro). De la aceste ţări au venit şi cele mai mari importuri, de 110 milioane de euro în cazul Egiptului şi de 192 de milioane de euro în cazul Marocului. Din Nigeria, România a importat de 2,4 milioane de euro. De remarcat este ca anul trecut exporturile româneşti către ţările africane au crescut.