• Proiectul Rheinmetall de la Victoria, evaluat la peste 519 milioane de euro, intră din nou în incertitudine după ce ÎCCJ decide rejudecarea litigiului privind exproprierea platformei industriale.
• Adrian Negrescu spune că birocrația și lipsa unui plan coerent pentru investițiile strategice pot întârzia proiectele mari și pot reduce apetitul investitorilor pentru România.
• Managerul Frames nu vede însă un risc major ca Rheinmetall să renunțe la fabrică, deoarece zona are un ecosistem industrial bun și forță de muncă calificată.

Procesul juridic întârzie fabrica Rheinmetall

Proiectul Rheinmetall pentru construirea unei fabrici de pulberi pentru muniție la Victoria intră din nou într-o perioadă de incertitudine după ce Înalta Curte de Casație și Justiție decide rejudecarea procesului în care Viromet contestă exproprierea platformei industriale. Investiția este estimată la peste 519 milioane de euro și beneficiază de 47 milioane de euro finanțare europeană nerambursabilă.

Statul consemnează deja 71,6 milioane de lei pentru despăgubirea Viromet, însă disputa juridică continuă. În paralel, Rheinmetall recunoaște o posibilă întârziere de aproximativ șase luni față de calendarul inițial.

Litigiul afectează calendarul investiției

Adrian Negrescu, manager Frames, consideră că rejudecarea procesului poate afecta semnificativ planificarea investiției, deoarece proiectul presupune capital ridicat și venituri estimate într-un interval clar.

„Va fi cea mai mare fabrică de pulberi pentru muniție din zona asta a Europei”, spune Negrescu.

Calendarul proiectului este afectat de prelungirea procedurilor juridice și administrative, într-un moment în care Rheinmetall estimează deja o întârziere față de planul inițial.

Fabrica ar urma să genereze peste 601 milioane de lei în vânzări anuale, ceea ce ridică miza economică dincolo de simpla construcție a unei noi capacități industriale.

Birocrația reduce apetitul investitorilor

Negrescu vede cazul Rheinmetall drept un exemplu al dificultăților cu care investitorii se confruntă în România în proiectele industriale de mari dimensiuni.

El invocă procedurile pentru proprietate, autorizare și acces la resurse, dar și numărul ridicat de avize necesare pentru construirea unei fabrici.

„Noi nu avem un plan coerent de investiții”, spune managerul Frames.

În opinia sa, un investitor care intră în România cu un proiect de sute de milioane de euro se confruntă cu un proces administrativ care poate reduce atractivitatea investiției.

Instanța clarifică drepturile asupra terenului

Viromet contestă inclusiv necesitatea exproprierii întregii suprafețe de aproape 370 de hectare, iar instanța trebuie să stabilească drepturile asupra proprietății și condițiile în care exproprierea poate fi justificată prin caracterul strategic al proiectului.

„Dar eu cred că aceste procese ar trebui accelerate”, afirmă Negrescu.

În același timp, problema despăgubirilor rămâne relevantă. Negrescu atrage atenția că proprietarii și companiile expropriate contestă uneori valorile oferite de stat atunci când acestea se situează sub estimările evaluatorilor independenți.

Drepturile de proprietate sunt analizate din nou de instanță, iar continuarea proiectului depinde de clarificarea rapidă a acestei dispute.

Ecosistemul local susține investiția

În pofida blocajului juridic, Negrescu nu vede un risc major ca Rheinmetall să renunțe complet la proiectul din România.

El consideră că investiția beneficiază de avantajele unui ecosistem industrial deja existent și de disponibilitatea forței de muncă specializate.

„Noi avem acolo un ecosistem destul de bun de business și avem forță de muncă calificată”, spune acesta.

Aceste elemente pot susține menținerea proiectului în România chiar dacă procedurile administrative întârzie construcția.

Statul trebuie să accelereze investițiile strategice

Negrescu consideră că România are nevoie de proceduri mai rapide pentru proiectele industriale strategice, fără ca acestea să elimine dreptul proprietarilor la contestarea exproprierilor sau la despăgubiri corecte.

El compară situația cu alte proiecte mari care întâmpină întârzieri administrative și juridice și susține că investițiile străine trebuie tratate ca surse de capital, locuri de muncă și noi lanțuri de furnizori.

Fabrica Rheinmetall devine astfel un test pentru capacitatea statului de a combina protejarea drepturilor de proprietate cu accelerarea investițiilor strategice. Pentru proiectul de la Victoria, principala problemă nu mai este disponibilitatea capitalului, ci viteza cu care sunt rezolvate blocajele juridice și administrative.