- Lupii Tricolori: România riscă să piardă miliarde de lei prin Neptun Deep
- Lupii Tricolori: OMV nu va plăti taxa de 4,1 mld. lei Guvernului României
- Lupii Tricolori: Statul renunță la dreptul de preempțiune
Guvernul anunță încheierea litigiului cu OMV Petrom privind gazele din Marea Neagră, dar documentele negociate arată altceva. Statul român acceptă condiții care pot duce la pierderea controlului fiscal și energetic asupra zăcământului Neptun Deep. Asta pentru că OMV Petrom a invocat o clauză dintr-un acord petrolier semnat în 2000 pentru a evita plata unor taxe noi impuse prin Legea offshore modificată. De ce îți spun asta? Pentru că miza este mare. Doar taxa de solidaritate UE ar fi însemnat 4,1 miliarde lei plătiți de OMV Petrom. Statul estima încasări de 3,6 miliarde lei, dar compania a declarat că nu se încadrează legal pentru a plăti.
Advertisment
Ce efecte are acest acord în care statul pare că renunță la dreptul de preemțiune și nu mai poate impune restricții în caz de criză energetică? Ce spune Adrian Băzăvan, economist al Grupului Civic Lupii Tricolori, pentru Aleph Business?
El spune că „efectele pot fi severe” și că „condițiile acestei păci pot fi o capitulare”. El subliniază că guvernul „vorbește de redevențe, ceea ce e bine, dar nu vorbește de dreptul de preemțiune”, iar „OMV s-a folosit de clauza de stabilitate din 2000 ca să evite taxe noi”. Potrivit lui, „statul prelungește din oficiu concesiunea, în schimbul promisiunii că va fi respectată o lege care trebuia deja respectată”, fără clarificări „ce se întâmplă cu pierderile 2018–2026” și cu taxa de solidaritate „de circa patru miliarde de lei pe care OMV nu a plătit-o”.
În ce măsură poate acest acord deschide calea ca și alți investitori mari să ocolească legile românești prin asemenea tactici?
Adrian Băzăvan spune că situația „validează un mecanism periculos”: investitorii puternici „invocă acorduri vechi pe care refuză să le actualizeze, își blindează profiturile împotriva noilor legi și amenință cu arbitraje”, iar „statul cedează și face compromisuri”. Concluzia lui: fără „actualizarea contractului înainte de exploatare” și „menținerea explicită a dreptului de preemțiune”, „se pierde controlul fiscal și de securitate energetică chiar în situații critice”.