Uriaşa rachetă de ultimă generaţie a NASA a fost pregătită pentru lansarea mult-aşteptată de luni, într-un zbor de testare de şase săptămâni, fără echipaj, în jurul Lunii şi înapoi, marcând prima misiune a programului Artemis al agenţiei spaţiale, succesorul lui Apollo, scrie Reuters.
Advertisment
Racheta Space Launch System (SLS), înaltă cât o clădire cu 32 de etaje şi cu două trepte, şi capsula Orion pentru echipaj urmează să decoleze de la Centrul Spaţial Kennedy din Cape Canaveral, Florida, în timpul unei ferestre de lansare de două ore care se deschide la ora 8:33 a.m. EDT (1233 GMT).
Călătoria 2,6 milioane de kilograme într-un zbor demonstrativ care îi va forţa limitele de proiectare, înainte ca NASA să îl considere suficient de fiabil pentru a transporta astronauţi.
Prezentată ca fiind cea mai puternică şi mai complexă rachetă din lume, SLS reprezintă cel mai mare sistem de lansare verticală pe care agenţia spaţială americană l-a construit de la Saturn V, care a zburat în timpul programului lunar Apollo din anii 1960 şi 1970.
În cazul în care numărătoarea inversă este oprită din orice motiv, NASA a stabilit ca date de rezervă pentru lansare 2 şi 5 septembrie.
Cu excepţia unor dificultăţi tehnice de ultim moment sau a unor condiţii meteorologice nefavorabile, numărătoarea inversă de luni ar trebui să se încheie cu aprinderea celor patru motoare principale R-25 ale rachetei şi a celor două propulsoare, trimiţând nava spaţială spre cer.
La aproximativ 90 de minute după lansare, etajul superior al rachetei va împinge Orion în afara orbitei terestre, urmând un zbor de 42 de zile care îl va aduce la o distanţă de 60 de mile de suprafaţa lunară, înainte de a naviga 64.374 km dincolo de Lună şi de a se întoarce pe Pământ. Capsula este aşteptată să se prăbuşească în Pacific pe 10 octombrie.
Deşi nu vor fi oameni la bord, Orion va transporta un echipaj simulat de trei persoane – un bărbat şi două manechine de sex feminin – dotate cu senzori pentru a măsura nivelul de radiaţii şi altele.
Unul dintre obiectivele principale ale misiunii este testarea durabilităţii scutului termic al lui Orion în timpul reintrării în atmosferă, deoarece acesta va atinge atmosfera Pământului cu 39.429 km pe oră, adică de 32 de ori viteza sunetului, la întoarcerea de pe orbita lunară – mult mai rapid decât reintrarea mai obişnuită a capsulelor de astronauţi care se întorc de pe orbita joasă a Pământului.
Programul Artemis al NASA – numit după zeiţa care a fost sora geamănă a lui Apollo în mitologia greacă antică – îşi propune să readucă astronauţii pe suprafaţa Lunii încă din 2025 şi să stabilească o colonie lunară pe termen lung, ca o piatră de temelie pentru viitoarele călătorii şi mai ambiţioase care vor trimite oameni pe Marte.
Aflată în dezvoltare de peste un deceniu, cu ani de întârzieri şi depăşiri de buget de miliarde de dolari, nava spaţială SLS-Orion a costat NASA până în prezent cel puţin 37 de miliarde de dolari, incluzând proiectarea, construcţia, testarea şi instalaţiile de la sol.
Şeful NASA, Bill Nelson, spune că programul Artemis ca fiind o binefacere pentru explorarea spaţială şi un “motor economic”, menţionând că numai în 2019, de exemplu, a generat 14 miliarde de dolari în comerţ şi a susţinut 70.000 de locuri de muncă în SUA.
Printre cei mai mari beneficiari financiari ai programului se numără principalii contractori primari ai SLS şi Orion – Boeing şi Lockheed Martin.
Doisprezece astronauţi au păşit pe Lună în timpul celor şase misiuni Apollo cu echipaj uman care au aterizat între 1969 şi 1972, singurele zboruri spaţiale care au plasat încă oameni pe suprafaţa lunară.
Dacă va avea succes, Artemis I va deschide calea către o primă misiune SLS-Orion cu echipaj, un zbor dus-întors în jurul Lunii, denumit Artemis II, încă din 2024, care va fi urmat un an sau mai târziu de o călătorie Artemis III pe suprafaţa lunară.