Cu ce business obții investitori? Ce spune Cristian Munteanu, managing partner, Early Game Ventures: Te joci cu ce are piața să-ți ofere

• Early Game Ventures pregătește 10 investiții tech cu un fond de 60 mil. €.
• Fondul EGV investește deja în 2024 3 mil. € în 4 start-up-uri.
• EGV finanțează start-up-uri din AI, cybersecurity, sau biotech.
• Cristian Munteanu declară că în 2025 fondul va investi „agresiv”.
• Relock primește 900.000 € pentru o soluție de securitate A.I.
• CogniSync primește 1 mil. € pentru tehnologii de fluxuri de lucru.
• Start-up-ul românesc Pentra primește 150.000 € prin Innovation Labs.
• Fondul vede o scădere a numărului de start-up-uri tech în România.
• Cristian Munteanu vede că România pierde valul global de A.I.
• Munteanu, EGV: Fondatorii români necesită viziune globală și leadership.

Early Game Ventures, unul dintre cele mai active fonduri de capital de risc din Europa Centrală și de Est, vrea să investească agresiv în 2025. Are la dispoziție 60 de milioane de euro în al doilea fond și țintește între 8 și 10 investiții în start-up-uri tech, susține Cristian Munteanu, managing partner la Early Game Ventures

Printre direcțiile preferate: inteligența artificială, cybersecurity și biotech. Sunt deja investiți 3 milioane de euro în companii precum Relock, CogniSync sau The Cat Health Company. România rămâne însă în urma regiunii în privința noilor start-up-uri, într-un moment-cheie pentru valul A.I. global.

Ce spune Cristian Munteanu, managing partner, Early Game Ventures pentru Aleph Business?

Ce trebuie să aibă un start-up ca să primească finanțare de la voi? Ce plan și ce concept cautați?

„Nu căutăm un anume concept. Suntem foarte deschiși, foarte flexibili. Orice fond de Venture capital, până la urmă, este oportunist. Te joci cu ce are piața să-ți ofere. Nu-i așa? Avem niște treziri de investiții, ne-am dorit foarte mult să găsim niște startup-uri în anumite domenii, dar nu le găsim întotdeauna. Aș spune că un lucru trebuie bine înțeles de către toată lumea. Nimeni nu investește în idei. Deși noi suntem o punte de venture capital, investim la early stage, investim în companii care de-abia se lansează, dar nu investim cu adevărat într-o idee. Investim mai mult în oamenii, în grupul de oameni care fac acea idee să devină un business. Spre exemplu, noi la Early Game, atunci când analizăm o companie, un start-up care vine pentru finanțare, ne uităm la nouă lucruri. Nu la unul singur, la nouă lucruri. În primul rând, ne uităm la echipă. Și am vrea să vedem că fondatorii acelui start-up acoperă toate skill-urile fundamentale de business care sunt necesare pentru a face dintr-o companie una de succes.

Oameni care să aibă pregătirea necesară, care să aibă experiența în industria respectivă necesară, oameni care să acopere atât partea de dezvoltare a tehnologiei, cât și partea de vânzări, partea de marketing, partea financiară, până la urmă, în funcție de natura startup-ului. Ne uităm la produs, ne uităm la competiție, ne uităm la strategia de finanțare a companiei, ne uităm la tehnologie, ne uităm la value proposition, cum numim noi. Deci ne uităm la foarte multe lucruri. Iar povestea pe care o spune acest startup trebuie să fie coerentă. Avem vizibilitate pe foarte multe industrii. Noi, într-un an de zile, vedem aproape 2000 de startup-uri. Și rata de finanțare undeva sub 2%. Deci avem acces la foarte, foarte multe companii care au nevoie de finanțare, companii atât din România, cât și din regiune. Dar cele care reușesc, în cele din urmă, să atragă bani de la ponturile de venture capital sunt destul de puține. De ce? Fiindcă cele mai multe, majoritatea copleșitoare, nu bifează căsuțele care trebuie pe cele nouă bariere la care noi ne uităm”, spune el.

De ce credeți că România nu generează mai multe start-up-uri tech, în ciuda talentului tehnic?

„Pentru că talentul tehnic nu este suficient. Talent tehnic găsești cam peste tot. Cu cine putem să ne comparăm? Și cu cine putem compara niște termeni pozitivi, la modul, e mai mult talent tehnic în România? Cu Statele Unite nu ne putem compara. Din simplul motiv că doar în regiunea San Francisco sunt peste 5 facultăți de prestigiu internațional, de la Berkeley, la Stanford, în România nu e niciuna. Nu ne putem compara cu rușii, nu ne putem compara cu chinezii, nu ne putem compara nici măcar cu Europa de vest, fiindcă, din nou, avem niște facultăți precum Oxford, Cambridge, Sorbona, Politecnica din Paris, care poate, când te referi la ea, poate să-ți dai seama că nu avem încă o facultate în România de nivelul ăla. Deci, în primul rând, fiindcă talentul tehnic nu este suficient. Asta este primul lucru. Al doilea lucru, pe care l-am constatat cu durere după 8 ani de investiții, e faptul că în România nu există suficient elan antreprenorial, hai să-l numesc așa. Și sunt foarte multe motive pentru care nu există.

De la lipsa unei culturi antreprenoriale, de la lipsa unei educații, de la o vârstă fragedă în ceea ce ține de business, la această imagine negativă pe care oamenii de afaceri o au în cultura românească. Acest termen afacerist, acest termen patron, acest termen om de afaceri, care în România are conotații negative. Până la creditul imobiliar, și-am spus-o de mai multe ori, în România creditul imobiliar este inamicul antreprenoriatului. Când presiunea culturală pusă pe fiecare om matur să-și cumpere un apartament, când te pui dator la bancă 30 de ani ca să-ți cumperi un pachet de cărămizi în Berceni sau în Rahova, nu prea îți arde să mai faci business. Deci sunt foarte multe motive. Nu suntem singura țară din Central Eastern Europe care are problemele astea. Ai zice că și Ungaria este într-o situație foarte asemănătoare cu a noastră, dacă mă uit la numărul de companii din tehnologie și la calitatea companiilor din tehnologie. România și Ungaria sunt cele mai slabe din perspectiva asta, din tot ce înseamnă Europa Centrală și de Est”, continuă el.

Ce tip de runde mari vom vedea în România anul acesta? Sunt semnale încurajatoare în ecosistem?

„Da, sunt. Sunt și aș face o comparație aici între asset class-ul venture capital și private equity-ul convențional. În private equity-ul convențional este o istorie un pic mai lungă, în private equity-ul este o istorie mai lungă decât în venture capital-ul și există deja niște povești de succes acolo, niște exituri la peste un miliard. Deci există niște repere de-a lungul anilor care au trecut, care au făcut ca private equity-ul să pară așa o industrie serioasă și este o industrie serioasă. Venture capital-ul fiind mult mai tânăr. Și de asemenea, venture capital-ul fiind defalcat pe aceste etape. Fondurile de investiții active în România investesc foarte devreme în companii. Companiile astea au nevoie de timp să crească înainte de a se lista pe bursă sau de a fi cumpărate. În România încă nu avem o lungă istorie de povești de succes. UiPath a fost o ață de poveste care, într-adevăr, în epoca a făcut foarte multe valuri. Dar suntem în acel punct în care, aș zice eu, că anul ăsta și la anul probabil, o să vedem primele povești de succes, primele confirmări internaționale, primele runde la valuation de mai multe sute de milioane. În portofoliul nostru am avut ocazia anul ăsta deja, în februarie, să anunțăm o rundă de investiții la Biple Chat. Nu am făcut valoarea companiei publică, dar este bine de tot peste suta de milioane. În luna următoare, în martie, s-a anunțat runda de perdicate de drill la un valuation de peste 300 de milioane. Deci, veștile bune din zona de venture capital de-abia încep să vină. Și așteptările sunt mari și vor fi confirmate”, explică el.