Un bărbat de 45 de ani care s-a pensionat cu 3 milioane de dolari spune că „a deveni bogat” nu l-a făcut mai fericit.
“În 2007, la 30 de ani, am obținut o avere netă de 1 milion de dolari. Economisisem 50% din salariul meu de 150.000 de dolari pe an, investisem 90% din fiecare bonus anual și aveam câteva investiții imobiliare de succes”, relatează actualul pensionar Sam Dogen, în descrierea parcursului său spre pensionare.
Dogen lucra peste 60 de ore pe săptămână la un loc de muncă în domeniul bancar și a continuat până când a ajuns la o valoare netă de 3 milioane de dolari, suficient pentru a renunța și a se pensiona la 34 de ani, scrie CNBC.
“Au trecut 10 ani de când am părăsit lumea corporativă și am avut mult timp să mă gândesc la ceea ce îmi dă cele mai multe satisfacții în viață. Inițial am crezut că răspunsul a fost bogăția. Dar să mă îmbogățesc nu m-a făcut fericit.”, a spus Dogen. Pensionarul spune totuși că există 3 lucruri ce țin de pensionare care i -au adus mai multă bucurie decât au făcut-o vreodată banii:
1. M-am angajat să fac ceea ce iubesc
“M-am ocupat doar de ceea ce îmi place: Work on Financial Samurai , blogul de finanțe personale pe care l-am început ca hobby în 2009. Foarte repede, mi-am dat seama cât de mult îmi plăcea să scriu și să mă conectez cu alți oameni online. Așa că mi-am luat angajamentul de a publica de trei ori pe săptămână. Și după ce m-am pensionat, am avut și mai mult timp să scriu.”, a povestit Dogen.
2. Am devenit mentor
“Dacă vrei cu adevărat să te simți bogat. Fii mentor. Împărtășește-ți înțelepciunea. Ajută oamenii să-și atingă potențialul. Unul dintre dezavantajele pensionării anticipate este să simți că abilitățile tale s-au estompat și că nu mai contribui niciunui scop măreț. Am depășit această tristețe devenind mentor pentru cei din jur”, a spus pensionarul.
3. Am făcut lucruri noi
Dogen spune că deși era înfricoșător să nu aibă un loc de muncă la 34 de ani, a fost palpitant să vadă dacă poate supraviețui fără un salariu stabil și să aibă timp să încerce lucruri noi:”M-am simțit din nou ca un absolvent de facultate, gata să înfrunt lumea și să mă reinventez. Când a lovit pandemia, am decis să scriu o carte. Așa că timp de doi ani, am scris și am scris și am scris. Apoi am petrecut încă șase luni editand. A fost un proces de învățare. Am ieșit din zona de confort și am făcut chiar și interviuri la televizor în direct.”