Seceta lovește câmpul și comerțul. Florian Ciolacu, director executiv la Clubul Fermierilor Români: Fermierii s-au adaptat acestor schimbări climatice prin regândirea structurii culturilor agricole. Înseamnă că terenurile agricole pe care le au la dispoziție au fost cultivate, deciziile privind culturile alese au fost în funcție de experiența anilor anteriori, de previziunile actuale și au decis în raport cu ce cultură are nevoie de mai multă apă

• România pierde culturi din cauza secetei timpurii.
• Culturile de toamnă din vestul țării suferă deja.
• O treime din solurile Germaniei sunt „extraordinar de uscate”.
• Precipitațiile lipsesc în 10 țări europene.
• Seceta din 2025 seamănă cu criza agricolă din 2018.
• Recoltele slabe pot scumpi cerealele la nivel global.
• Transporturile fluviale încetinesc pe Rin din cauza nivelului scăzut.
• UE pregătește o strategie pentru reziliența apei în iunie.

Seceta de primăvară dă peste cap agricultura europeană. În România, culturile de toamnă din vestul țării încep deja să se degradeze, în timp ce în restul Europei, solurile crapă sub deficitul de precipitații. Observatorul European al Secetei avertizează că în Polonia, Ucraina și Germania, rezervele de apă din sol se apropie de minime istorice. În Germania, peste 50% din stratul superficial al solului este catalogat drept „extraordinar de uscat”.

Dacă nu plouă în următoarele săptămâni, Europa riscă o criză agricolă comparabilă cu cea din 2018, cu efecte în lanț asupra prețurilor, comerțului și securității alimentare. Iar România nu e ocolită: lipsa stratului de zăpadă și temperaturile atipice au pus deja în pericol culturile din Banat și vestul Olteniei.

Ce spune Florian Ciolacu, director executiv la Clubul Fermierilor Români, pentru Aleph Business?

Cum arată concret impactul secetei în fermele din România? Pierd deja culturi sau sunt în punctul în care decid dacă reînsămânțează?

„Problema secetei, știți, e legată de un fenomen care se manifestă la nivelul întregii Europe, ca să vorbesc doar regional și nu global, anume schimbările climatice. Nu vedem doar secete, dar vedem și alternanțele astea foarte rapide și foarte ample între căldură și îngheț într-un interval de timp foarte scurt. Într-adevăr, fermierii din România suferă din cauza secetei cumulate și a lipsei rezervelor de apă, că rezervele de apă în agricultură joacă un rol extrem de important pe parcursul anului, astfel încât, probabil că anul acesta 2024-2025, așa cum sunt anii agricoli, va fi un an mai puțin sub presiune decât anul trecut și decât 2022. De ce spun asta? Pentru că România, totuși, față de ce am văzut în Polonia, Germania, a avut un cumul de apă, chiar dacă poate considerat insuficient. Sunt încă rezerve de apă, sunt culturi pe care le vedem acum într-o stare destul de bună. Ne temem mai mult în momentul ăsta de două aspecte. Unul, ce spuneați mai devreme, începerea unei perioade de absență a precipitațiilor și diminuarea rezervelor de apă în sur și, doi, de efectul înghețului pe care l-am văzut în ultimele săptămâni în alternanța asta, care produce un efect pe care îl încercăm acum să-l cuantificam la nivelul culturilor de rapițe.

Acum, în România, fermierii s-au adaptat acestor schimbări climatice prin regândirea structurii culturilor agricole. Ce înseamnă asta? Înseamnă că terenurile agricole pe care le au la dispoziție au fost cultivate, deciziile privind culturile alese au fost în funcție de experiența anilor anteriori, de previziunile actuale și au decis în raport cu ce cultură are nevoie de mai multă apă. Și ce vedem? O reducere a suprafețelor cultivate cu porumb. Asta e un lucru important pentru că România a fost și cred că trebuie să rămână, dar aici trebuie luat în anumite măsuri, principalul rezervor de porumb ale Unii Europene, deci producători, și o creștere a culturilor de rapițe. Acum, rapița pe care o vedem și ne place să-i facem fotografii în câmp, este afectată, și spuneam mai devreme, de înghețuri, ea dezvoltându-se destul de bine datorită rezervelor de apă. Spuneați de regiunea de vest a României și ea e un etalon pentru că acolo tot timpul, trebuie să știți, precipitațiile au fost în cantități mai mari, rezervele de apă semnificative față de cealalte regiuni ale României, sudul și estul României. Chiar în această perioadă vestul României are o rezervă de apă semnificativ mai mare, precipitațiile au fost de 600 mm cumulate. Asta înseamnă că situația nu e în niciun caz dramatică, o urmărim, e nevoie de un complex de măsuri, spuneam mai devreme”, spune el.

„Vestul României are un sistem excepțional, funcțional, până la finalul anului 1990 de desecare drenaj, care poate să fie utilizat în sistem dual. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acolo se aduna foarte multă apă în perioade scurte de timp și era nevoie, și asta a fost făcut în zeci de ani, înainte de 90, o structură de îmbunătățiri funciare, de canale și de stații, pentru a extrage apa de pe terenuRI și a nu lăsa să fie îndată și deteriorate. Sistemele astea pot să fie utilizate în mod dual, cu lacuri de acumulare atunci când apa vine în calități mari, se strânge și se distribui atunci când e nevoie de ea pentru irigații.

Cred că trebuie să ne adaptăm acestor schimbări climatice prin măsuri pe care le avem la îndemână și aici vorbesc de investiții în irigații, desecare drenaj, cum e cazul vestului țării, irigații în general, sisteme inteligente de irigație, prin schimbarea structurii culturilor agricole adaptate mai bine la aceste cicluri climatice, prin utilizarea de plante noi. Și aici noi trebuie să ne uităm cu atenție la ceea ce știința realizează biotehnologiile prin noi tehnologii genomice, plante care să reziste mai bine la absența apei și la dăunători și lucrul ăsta chiar trebuie să avanseze. Sunt continente care folosesc deja, nu vorbesc de plante modificate genetic, plante care sunt rezultate prin noi tehnologii genomice, care permit o mai bună adaptare la aceste schimbări climatice, în particular la lipsa apei și la extinderea bolilor la nivelul plantelor. Și e nevoie de schimbarea tehnologiilor. Ce înseamnă asta? Înseamnă că există aceste tehnologii de agricultură conservativă, probabil cei care ne urmăresc au auzit cuvintele astea, neutil, minim util, schimbări, care în tehnologie înseamnă cumpărarea de utilaje adaptate, care să producă un efect în lucrările agricole, cât mai redus asupra terenului agricol, atunci când se efectuează lucrările, pentru a menține apa și a o proteja rezerva de apă la nivelul solului.

Deci e nevoie de investiții, asta înseamnă adaptare, e nevoie să ne uităm către schimbarea structurii culturilor agricole, e nevoie să ne uităm către alte tipuri de plante pe care să le folosim, de exemplu sorgul este o plantă prea puțin folosită în România, dar mult mai rezistentă la secetă, e nevoie să înțelegem că agricultura este strategică și orice putem să avem știri, informații, IT, dar fără mâncare, o țară este incapabilă să își mențină integritatea și asta înseamnă investiții.

E foarte adevărat, s-au făcut investiții masive în România și România a avut o evoluție după integrarea în Uniunea Europeană extrem de puternică, dar ele trebuie continuate, pentru că noi nu trăim într-un clișeu. Condițiile sunt aceleași, ele s-au schimbat, se schimbă cu rapiditate și condițiile climatice, dar și cele de piață, de securitate, vedeți ce influență au efectele războiului din Ucraina asupra piețelor de cereale și pierderile pe care noi, în particular, cei mai impactați dintre țările vecine războiului, le-am avut prin creșterea costurilor pentru lucrările agricole.

Ne sunt unele acțiuni la îndemână să gestionăm mai bine costurile, să utilizăm tehnologii noi, spuneam, agricultură conservativă, digitalizare, drone, ca să punem substanțele pe terenurile agricole doar acolo unde e nevoie și în cantitățile de care e nevoie, schimbăm culturile, schimbăm tehnologiile și, într-adevăr, ne ținem nervii tari pentru că agricultura este, semnificativ, o acțiune de mare risc”, adaugă el.

Cum gestionează fermierii costurile suplimentare generate de secetă?

„Un ciclu, un fermier veritabil își gândește ciclul afacerii pe interval multianual, adică nu un an de zile. Asta înseamnă că trebuie să-și facă și proviziune, să-și pună acolo deoparte pentru momentele când lucrurile nu funcționează foarte bine, dacă au avut rezultate bune în momentul ăsta. Eu pot să vă spun că urmărim cu atenție și facem analize economice pe ferme care au dificultățile pe care noi le vedem acum în vestul României și care erau absolut inimaginabile cu ani în urmă, de a nu avea apă, dificultăți în ceea ce privește accesul la apă și precipitații și rezerve de apă și totuși rezistă foarte bine în condiții dificile. Cum se întâmplă asta? Într-adevăr, printr-o gestiune integrată a tuturor acestor factori care influențează costurile. Costurile sunt singurile pe care le putem controla. Noi nu putem controla prețurile pentru că aici, știți bine, România este un mare exportator de cereale și prețurile sunt stabilite la cele două burse, la Chicago și la Paris. Din fericire pentru noi, asta ne e la îndemână.

Adică e nevoie de educație financiară, e nevoie de un bun management ale resurselor și vă confirm că înțelegerea faptului că un cashflow gândit te ajută foarte mult procentual măsurabil în cifra de afaceri în P&L-ul companiei, că decizii privind achiziții să fie adaptate nevoilor, pentru că în România, știți bine, din cauza accesibilității fondelor europene s-au făcut unor investiții de către fermieri dincolo de nevoile reale pe care le aveau, adică nedimensionate corect în raport cu ce nevoie aveau și să ne uităm cu încredere și să învățăm fermierii ce înseamnă utilizarea digitalizării în agricultură. Asta înseamnă că aici este cheia pe care noi o vedem cu un impact imediat asupra acestui cost. Asta înseamnă că în fiecare fermă trebuie să vedem un sistem informatic, un ERP, un sistem de gestiune, trebuie să vedem senzori, stații meteo care să ne dea informații, trebuie să vedem drone și utilaje de agricultură conservativă care să fie conectate cu baza, care să lucreze pe comenziile pe care centrala lor, baza lor, le dau către aceste utilaje pentru a face lucrări agricole specifice cu costuri reduse. Adică o distribuție variabilă a unor substanțe de protecție a plantelor în cazul unei boli pe care le identificăm, care nu e uniform distribuită pe suprafețele agricole, pe parcele, o distribuție variabilă reduce costurile puternic”, spune el.

„Nu știu cât să vă spun, 50% poate din ce se face. În loc să pui peste tot în aceeași cantitate și cu costuri echivalente la cantitatea mare pe care o folosești de substanțe plus utilajele, planta o tratezi doar acolo unde e cea mai mare nevoie și nu acționezi anticipativ dacă ai aceste informații. Astea toate se reflectă în gestiunea costurilor. Evident, e o perioadă în care oamenii se gândesc cu mare atenție la investiții pentru că aceste instabilități politice la nivel global, care se reflectă în toate țările, inclusiv în Europa și în România, aceste instabilități politice din România spun oamenilor o chestiune de clarificat în ce privește intrarea într-un proiect de investiții. Adică cultura când nu merge bine din cauza secetei sau altor probleme legate de vecinătatea cu un conflict, ea nu mai este atât de interesantă pentru finanțatori, pentru capitalul de lucru, adică pentru bănci. Și lucrul ăsta se reflectă pe lanț în capacitatea acestor ferme de a-și duce afacerea mai departe, de a fi sustenabilă. Asta este exact momentul în care trebuie să vedem, aș numi o solidaritate pe lanțul valoric ca să poți să îți accesezi bani pentru capital de lucru, respectând evident toate regulile pe care băncii le-au. Pe de altă parte, e clar că în România fermenii suferă din absența, pe care avem prea puțin timp acum să o discutăm, a unor decizii de a investi în etapele superioare ale valorificării pe acest lanț adevarat. Adică noi producem foarte multă materie primă, o exportăm, e foarte bine, suntem campioni lumii, am fost timp de 9 ani în ce privește creșterile anuale de randament și de la un an la altul.

Lucrul ăsta, din păcate, nu s-a reflecat în investiții în procesare, adică o fermă cu cât reușește să lucreze mai integrat, cu cât valorifică fiecare componentă a activităților din cadrul fermei, cu atât e mai profitabilă, cu cât trece în etapa următoare mai repede, adică de la cultură mare și producție de cereale la zootehnie, de la zootehnie la procesare carne, de la procesare carne la retail, poate apar și ceva activități de turism. Sunt foarte multe lucruri care se pot face. Noi ne-am oprit, din păcate, la această satisfacție de a fi foarte buni pe producția de cereale. Sunt foarte multe lucruri de făcut. Pare că într-un timp foarte scurt, pentru a face fața acestor crize, e realizabil și vestea bună este că sunt activități și posibilități care ne sunt la îndemână, pentru că rău este atunci când nu ai ce face decât depinzând de altcineva. Să punem mâna să învățăm managementul financiar al fermelor, să ne gestionăm costurile, să utilizăm digitalizarea, să învățăm ce înseamnă agricultura conservativă, să ne uităm cu atenție cum putem să integrăm activitățile în fermă, ca să putem să controlăm și să devenim mai profitabili și, într-adevăr, să ne uităm către investiții pentru a crește pe lanțul valoric posibilitățile fermei de a se dezvolta”, adaugă el.