România rămâne fără legume autohtone. Bogdan Silinescu, reprezentant, Fruleg: Trebuie luate măsuri imediate. Dar imediat. Adică la începutul lui iunie noi trebuie să compensăm primele venituri pe care le pierdem

• Gerul din februarie și aprilie distruge livezi pe mii de hectare.
• România riscă un minim istoric la producția de fructe.
• Fermierii cer sprijin: ajutoare, scutiri, credite subvenționate.
• Alte state UE primesc deja fonduri pentru fenomene similare.
• Seceta vine cu un risc major de falimente și concedieri în agricultură.

România rămâne fără fructe românești în 2025. Gerul din februarie și aprilie compromite complet culturile horticole. Vorbim de mii de hectare de livezi și legume distruse, de o criză agricolă fără precedent, care lovește direct în securitatea alimentară și în economia rurală. Producția autohtonă se prăbușește, iar supermarketurile se vor umple de importuri mai scumpe, poate și mai puțin sigure.

Asociațiile de fermieri lansează un semnal de alarmă: dacă autoritățile nu intervin rapid cu ajutoare financiare, credite garantate și scutiri fiscale, riscăm să pierdem pentru totdeauna un sector care deja supraviețuia cu greu. Vecinii noștri din UE primesc deja ajutoare: Polonia, Portugalia, Cehia. Zeci de milioane de euro au fost deblocate. În România, însă, se cer nu favoruri, ci tratament egal. Între timp, agricultorii români se uită neputincioși cum livada moare, iar statul tace.

Ce spune Bogdan Silinescu, reprezentant, Fruleg, pentru Aleph Business?

Cum arată livada dvs. azi, după cele două episoade de ger? Și ce pierderi estimați în acest moment?

„Urmările sunt dezastruoase, și la noi, și în tot sectorul horticol din România. Estimăm o scădere a cifrei de afaceri cu 90% pentru 2025, din păcate”, spune el.

Ce ar însemna pentru România pe termen lung pierderea producției autohtone de fructe și legume?

„În primul rând, balanța de cont curent ar deveni negativă la acest capitol, pentru că suntem nevoiți să importăm. Asta ar fi o primă consecință directă. O altă consecință ar fi lipsa produselor românești la raft, ceea ce ne-ar afecta și ne va afecta pe toți și pe dumneavoastră, pentru că nu vom mai găsi sau vom găsi cu greu produse românești. Și, fără falsă modestie, nu e vorba doar de gama de produse pe care noi le avem în portofoliu și vorbim și de pepeni. Știți cum gustul pepenilor românești nu cred că se poate compara cu gustul pepenilor de import. La fel vorbim și despre roșii, la fel vorbim și despre caise și despre nectarine. Deci asta ar fi o altă consecință.

Creșterea șomajului, pentru că horticultorii vor fi nevoiți să renunțe la o parte dintre angajațiilor. Creșterea numărului de asistați social ar fi o altă consecință indirectă, pentru că fructele de masă se recoltează manual și cu toții avem nevoie de forță de muncă pe care, dacă nu o vom utiliza, statul va fi împovărat cu susținerea asistațiilor social.

O altă consecință ar putea fi incapacitatea fermierilor de a-și finaliza proiectele pe fonduri europene. Asta ar fi un alt dezastru, pentru că odată ce se vor emite instrumente de recuperare a debitelor, fermierul pierde, că trebuie să dea banii înapoi, nu are de unde. Statul trebuie să înapoize banii pe care i-au luat granturile către Uniunea Europeană, pierde și el. Și ce se face statul dacă rămâne cu o livadă în brațe? Pentru că odată ce pierzi din evoluție pomul, nu te mai poți întoarce. Efectele sunt ireversibile.

Și bineînțeles că toate acestea, un accident climatic și lipsa măsurilor din partea statului, vor crea consecințe care se vor perturba ca o undă în anii ce vor urma. Deci va fi foarte greu să creăm un echilibru. Oricum, suntem loviți din anii anteriori, dar e bine să nu ne mai întoarcem în trecut, pentru că foarte mulți colegi din sectorul nostru vin cu pierderi din anii anteriori. Iar o pierdere ca încă un an catastrofal ar fi un dezastru”, spune el.

Ați văzut vreun semnal că autoritățile încep să reacționeze?

„Da. Da, și avem speranță. Și nu o spun ca o simplă emoție, ci ca o gândire cognitivă, logică, pentru că este pentru prima oară, cel puțin de când sunt eu în domeniul ăsta, când un ministru, un ministru secretar de stat nu rămâne indiferent la nevoile noastre și își exprimă intenția de a ne susține și de a lua unele măsuri.

Aici trebuie să discutăm de un conglomerat de măsuri. Nu este simplu. În prima fază ni s-a promis o sumă forfetară, ce poate fi deblocată prin APIA, Agenția de Plăci și Intervenție în Agricultură. Se discută despre o sumă forfetară, un avans pe care fermierile l-ar putea încasa. Mai departe am putea să ne mobilizăm să solicităm Comisiei Europene și Uniunii Europene o sumă de bani din Fondul de Rezervă pe Agricultură, așa cum au făcut vecinii noștri în anii trecuți.

Și, bineînțeles, discuțiile pentru susținerea segmentului sunt laborioase, pentru că domnul ministru propune o schemă de granturi pe Planul Național Strategic pentru echipamente anti-ingheț. În lume se investesc foarte mulți bani în tehnologia aceasta, iar lupta cu schimbările climatice este abia la început. Și dacă nu ne adaptăm tehnic, riscăm să nu mai producem hrană pentru largi comunități umane.

Mai departe putem discuta, bineînțeles, de măsuri fiscale, plăți compensatorii, invocarea stării de urgență și protecția firmelor în fața băncilor, a furnizorilor. Discuția este amplă, doar că vor trebui stabilite prin acte normative”, continuă el.

Dacă ați fi ministrul Agriculturii acum, care ar fi prima schimbare pe care ați implementa-o?

„Păi, primul lucru, cred că aș tăia subvențiile livezilor neproductive, livezilor în declin, cei care nu produc fructe. În avantajul consumatorilor, aș face treaba asta și aș suplimenta, presupunând că am același buget la dispoziție, că nu aș putea să mă gândesc să le dăm tuturor de 10 ori mai mulți bani ca să fie bine. Deci aș tăia subvențiile livezilor neproductive și aș suplimenta subvențiile livezilor productive.

Aș diferenția livezile clasice de livezile intensive și superintensive pentru că sunt alte costuri și alte nevoi. Aș face o diferență clară între acestea. Și nu poți să dai subvenții unei exploatații care nu produce, care nu aduce fructe în raft. Pentru că tu nu îmi faci altceva decât să ții acei oameni în viață, dar consumatorul nu câștigă nimic. Și au fost programe de reconversie, atunci poți să îi încurajezi să facă împăduriri. Subvenția e mai bună și rezultatele sunt aceleași. Nu aduci fructe la raft. România nu cred că are mai mult de 5.000 hectare de livezi productive în momentul de față. Și am avut 300.000 în 1989. A trecut ceva timp de atunci”, adaugă el.

Ce măsuri credeți că pot apărea în viitorul apropiat?

„Dacă prima măsură se va lua peste cinci ani, vom vorbi la trecut despre sectorul horticol. Trebuie luate măsuri imediate. Dar imediat. Vorbim, adică la începutul lui iunie noi trebuie să compensăm primele venituri pe care le pierdem. Cel târziu. Și măsurile nu trebuiesc oprite. Nu trebuie să inventăm noi nimic. Trebuie să ne uităm ce fac vecinii noștri pentru că noi ne întâlnim la raft cu ei.

Și, pe de-o parte, ne întâlnim la raft cu produsele din Turcia. Ei au alte costuri de producție. Ei nu produc la standardele noastre. Adică, ca să înțelegeți, ei dacă dau cu o substanță, carbendazim, dau un exemplu, care costă 5-10 euro pe hectar și fermierul din Uniunea Europeană trebuie să folosească substanțe la standarde care nu sunt nici atât de eficiente. Sunt foarte scumpe, plus forța de muncă din Uniunea Europeană, pentru că discutăm și de standarde de muncă, aduc produsele la un alt preț de cost.

Dar aici haide să revenim la competiția fermierilor europeni și să spunem că dacă am avea subvenții egale și tratamente egale la calamitate, am avea șanse să fim și competitivi la raft. Dincolo de faptul că fermierii polonezi, italieni, austrici și-au amortizat investițiile și acum înghit profit. Ok, să zicem că noi suntem mai în urmă cu investițiile și suntem în continuare pe drumul amortizării și încă nu înghițim profit, dar măcar să avem parte de tratament egal, de subvenții egale și de despăgubiri la calamități. Pentru că și grindina, și înghețul nostru doare la fel de tare ca grindina și înghețul lor. Și până la urmă raftul ne așteaptă și pe unii și pe alții. Și ne întrebăm de ce suntem invadați de produse de import”, spune el.

Ce fac alte țări și noi nu?

„Uitați-vă la Italia. Ei sunt polul pomicultorii în Europa. Ei fac agricultură de nișă. E cea mai complexă latură din agricultura, pomicultura și legumicultura. Ei nu fac cultură mare, cum facem noi, în marea majoritate a suprafețelor noastre. Ei sunt axați pe agricultura de nișă. Au școli foarte bune. Totul pleacă de la învățământ și de la educație.

De ce aveau România 300.000 hectare de livezi în 1989? Aveam școli foarte bune. Aveam 75 de locuri la horticultură în toată țara și erau șapte pe loc. Puțin față de alte facultăți unde erau de la 10 în sus pe loc, dar totuși erau șapte pe loc. Nu aș vrea să critic sistemul de învățământ din România, dar nu mai interesează pe nimeni să fie agronom. Și de aici pleacă”, continuă el.

Ce ar trebui să facă agricultura pentru a fi mai atractivă pentru tineri?

„În orice caz, nu se poate întâmpla nimic peste noapte. Trebuie ajutați tinerii fermieri. Am început deja cu niște programe. Sunt bucuros să văd în jurul meu și la întâlnirile la care particip, să văd foarte mulți tineri în domeniu. Însă, pe partea de educație, nu pot să vă răspund pentru că nu mă pricep. Nu mă pricep în niciun fel. Nu știu cum am putea să atragem în universități și să-i determinăm să învețe. Nu știu, un schimb de experiențe, poate, cu facultățile de afară. Merg pe ideea că nu trebuie să inventăm nimic. Trebuie să merităm cum fac cei care fac bine și să luăm exemplu de afară. Asta ar fi o primă idee”, spune el.

Cum se încheie 2025 în agricultură?

„Cel puțin, în sectorul horticol, clar, un mare dezastru. Din păcate. Și provocările nu se opresc aici. Anul e lung și nu se știe ce ne așteaptă”, conchide el.