Ministerul Agriculturii are banii şi intenţia să facă din România un hub regional în industria alimentară, dar nu este clar cum o să ajungă acolo

• Strategia României în agroalimentar e declarativă, fără plan clar.
• Finanțările sunt insuficiente și distribuite ineficient, scrie ZF.
• Produsele tradiționale au potențial, dar lipsesc sprijinul și promovarea.

De peste șapte luni, ministrul Agriculturii, Florin Ionuț Barbu, susține în mod repetat că România devine, în patru ani, cel mai important actor regional în procesarea alimentelor din sud-estul Europei. Această afirmație vine în contextul unui deficit comercial de 5 miliarde de euro în 2024 pentru produse agroalimentare, în creștere cu 50% față de anul precedent, scrie ZF.

Ministerul Agriculturii răspunde solicitării Ziarului Financiar cu privire la strategia de dezvoltare cu o listă de intenții generale: competitivitate, sustenabilitate și promovarea tradiției. Nu oferă obiective concrete, piețe-țintă sau un plan operațional care să ducă produsele românești către retail și export. Deși există programe precum Investalim, IMM Plus sau Planul Național Strategic, nu se cunoaște ce se produce, pentru cine și prin ce mijloace.

Care e strategia pentru promovarea produselor românești?

Ministerul elaborează o strategie națională pentru promovarea produselor agroalimentare românești, care are ca obiectiv creșterea numărului de produse certificate pe scheme de calitate europene și naționale, dar și sporirea consumului intern și a exporturilor.

În România se înregistrează 789 de produse tradiționale, 29 de rețete consacrate, 83 de produse derivate și peste 4.300 de produse montane. Ministerul susține că această strategie crește competitivitatea și vizibilitatea acestor produse pe piața internă și externă.

Care sunt obstacolele certificării și lipsa impactului la export?

Certificarea produselor presupune costuri și timp considerabil pentru producători. Un exemplu elocvent este recunoașterea plăcintei dobrogene, care obține statutul de produs cu „Indicație Geografică Protejată” după patru ani de eforturi din partea a doar doi producători.

Produsele tradiționale românești, deși valoroase, se produc în cantități reduse și au costuri mari de transport, ceea ce le limitează accesul la export. Ministerul nu indică ce piețe urmărește și cum îi sprijină efectiv pe producători.

Ministerul susține că sprijină producătorii prin reglementarea a trei scheme de calitate – produse tradiționale, rețete consacrate și produse montane – care permit accesul mai facil la finanțări.

Tot Ministerul dezvoltă aplicația mobilă CPAC – Catalogul Produselor Alimentare Certificate – destinată consumatorilor, însă aceasta nu ajunge la publicul larg și nu produce impact.

Ce se alege de programe de finanțare: IMM PLUS și INVESTALIM?

Guvernul adoptă OUG 18/2024 și lansează schema IMM PLUS, ce include componenta INNOVATION PLUS, care finanțează participarea la târguri internaționale. În paralel, Programul INVESTALIM (2023–2026) are un buget de 590 milioane euro și susține dezvoltarea industriei alimentare. Însă, doar în 2023, cererile de finanțare depășesc întreaga sumă alocată programului pe patru ani și ajung la 613 milioane euro.

Alocarea fondurilor prin INVESTALIM nu se bazează pe o analiză a pieței. Nu se identifică regiunile deficitare, zonele cu șomaj ridicat sau potențial de export. Criteriile de selecție nu țin cont de capacitatea reală a firmelor. Unele dintre companiile eligibile nu dețin nici măcar un site de prezentare și au sub 20 de angajați, dar primesc finanțări pentru proiecte ample.

Ce se alege de fondurile europene?

Prin Planul Național Strategic (2021–2027), România accesează 15,8 miliarde euro, dintre care peste 700 milioane sunt direcționate către procesare. Intervenția DR 22, cu o alocare inițială de 210,3 milioane euro, crește cu încă 249 milioane după aprobarea Comisiei Europene. Cu toate acestea, antreprenorii români și străini propun proiecte în valoare de peste 1 miliard de euro, dar fondurile disponibile sunt de cinci ori mai mici.

Ministerul afirmă că stimulează cooperarea și formele asociative prin Planul Național Strategic, pentru a crește competitivitatea fermierilor și a le îmbunătăți poziția în lanțul valoric. Scopul declarat este ca, pe termen lung, produsele agroalimentare românești să domine piața internă, în detrimentul celor de import.

Exporturile de cereale continuă să crească, în timp ce procesatorii de furaje și producătorii de amidon – esențiali în industria alimentară – nu beneficiază de niciun sprijin de stat. Aceștia atrag atenția că nu primesc ajutor de 35 de ani, deși contribuie la securitatea alimentară și valorificarea resurselor locale.

Care sunt măsurile reactive la crize punctuale?

În contextul impactului produselor ucrainene asupra pieței interne, Ministerul implementează schema de ajutor de stat prin OUG 154/2022. Aceasta oferă granturi pentru procesatorii de cereale, uleiuri, lactate și furaje și compensează parțial costurile crescute de transport și procesare. Măsura are însă un caracter punctual, nu strategic.

Care e obiectul principal al Ministerului?

Ministerul Agriculturii declară că prioritatea sa este securitatea alimentară națională și valorificarea eficientă a potențialului agroalimentar. Elaborează strategii și reglementări pentru toate etapele lanțului de aprovizionare, dar în lipsa unei implementări coerente, aceste obiective rămân în mare parte teoretice.