E România noul grânar al Europei? Radu Daniel, prim-vicepreședinte al Asociației Forța Fermierilor: Pentru a se putea realiza o autosuficiență alimentară și să nu mai importăm, ar însemna să avem mai multe abatoare, să avem mai multe fabrici de lactate, să avem mai multe unități de prelucrare a legumelor și fructelor

• Ministrul Agriculturii: România va deveni „El Dorado al Europei”.
• Barbu: Autosuficiență agroalimentară va fi peste 100% în 4 ani.
• România ar urma să fie cel mai mare exportator agro din SE Europei.
• Importurile alimentare cresc cu 15% în 2024.
• Forța de muncă: 23 de județe au pensionari mai mulți decât salariați.
• În Teleorman, raportul pensionari-salariați e de 1,5 la 1.
• România pierde 400.000 de pensionari în 10 ani, dar nu crește natalitatea.
• 30% dintre români au a doua proprietate, peste media UE.

El Dorado al Europei, așa vede ministrul Agriculturii viitorul României. Florin Barbu promite că în 4 ani vom avea un grad de autosuficiență agroalimentară de peste 100%.

Nu doar că ne vom hrăni singuri, dar vom deveni și cel mai mare exportator din sud-estul Europei. Realitatea de pe teren arată însă altfel.

România importă în 2024 alimente de 15 miliarde de euro, iar fermierii se luptă cu seceta, lipsa subvențiilor competitive și o forță de muncă în scădere. În 23 de județe din țară, sunt mai mulți pensionari decât angajați. Teleormanul, de exemplu, are un raport de 1,5 pensionari la 1 salariat.

Fără muncitori, fără sprijin real și cu o industrie alimentară slab dezvoltată, cât de realistă este această promisiune?

Ce spune Radu Daniel, prim-vicepreședinte al Asociației Forța Fermierilor, pentru Aleph Business?

Ministrul Agriculturii promite autosuficiență agroalimentară de peste 100% în 4 ani. Din perspectiva unui fermier, cât de realistă este această țintă?

„E bine să visăm frumos, însă în patru ani cred că timpul este… e o fereastră de timp foarte scurtă, însă probabil că dumnealui se gândește la investițiile pe care Ministerul Agriculturii le are încât să le facă, programele pe care dorește să le implementeze cu privire la zootehnie, la creșterea porcilor, a vacilor de carne, însă mai e mult până departe pentru că noi avem lipsuri în ceea ce privește o strategie a apei, o strategie în ceea ce privește agricultura, avem probleme cu contractarea, avem probleme cu forța de muncă și sunt și alte probleme, spre exemplu, dependența de importuri pentru inputuri agricole, adică cumpărăm îngrășăminte, cumpărăm pesticide, cumpărăm semințe și suntem expuși evoluțiilor prețurilor pe piețele internaționale. Deci e greu de crezut că în patru ani, probabil că în zece, peste zece ani trebuie să ne gândim la așa ceva, dar trebuie investiți bani foarte mulți, enorm de mulți bani pentru ca să se poată ajunge la autosuficiență alimentară”, spune el.

Ce ar însemna, concret, atingerea acestui obiectiv? Avem capacitatea de producție și infrastructura necesare?

„Nu, dar cred că domnul Barbu se gândește foarte serios la creșterea, la asocierea fermierilor, la unități de procesare, înmulțirea unităților de procesare, pentru că, de fapt, aici este problema, că noi vindem foarte multă materie primă la export, cereale și animale vii și importăm produs finit, deci valoarea adăugată o pierdem. Pentru a se putea realiza o autosuficiență alimentară și să nu mai importăm, ar însemna să avem mai multe abatoare, să avem mai multe fabrici de lactate, să avem mai multe unități de prelucrare a legumelor și fructelor, să avem, așa cum am spus, să avem semințe, să avem îngrășăminte, să avem pesticide produse aici în România, pentru că este un ansamblu mult mai mare”, adaugă el.

⁠România a importat anul trecut produse agroalimentare de 15 miliarde de euro. De ce nu reușim să producem suficient pentru consumul intern?

„Nu reușim să producem suficient pentru că structura care s-a moștenit de la revoluție, adică, să luăm, spre exemplu, pomicultura. Livezile, marea majoritate, au fost distruse. Viticultura a fost distrusă. Sunt zone care s-au repus pe picioare, dar forța de muncă a emigrat. Este destul de greu să poți să repui acum, în momentul ăsta, în patru ani.

Ar însemna o revoluție. Nu este imposibil, însă trebuie investiți bani mulți, trebuie gândită o strategie clară, trebuie să nu mai se permită construcții haotice, pe terenurile agricole extravilane, să se decidă: zona asta va fi pentru legumicultură, zona aceasta pentru pomicultură, aici vom face cereale, vom investi în sisteme de irigații, vom recupera apa uzată și o vom recicla, așa cum face Israelul, și o vom folosi în agricultură, pentru că, vedem cu toții, ne confruntăm de câțiva ani cu o secetă foarte mare, și atunci e clar că nu poți să ajungi la autosuficiență alimentară dacă tu nu ai o strategie a apei, în care să utilizezi la maxim fiecare picătură de apă și să o folosești în agricultură prin sisteme de irigații, sisteme de irigații care au fost distruse aproape în totalitate, dar ușor, ușor, de la an la an crește suprafața irigată, însă pentru fermierii care sunt în jurul marilor orașe acest lucru devine din ce în ce mai greu a se realiza, pentru că are loc o dezvoltare, o urbanizare haotică și terenurile extravilane devin terenuri constructibile cu mare ușurință, fără un plan coerent și astfel și viața fermelor, ca să spun așa, a celor care activează în jurul marilor orașe este destul de periclitată”, continuă el.

Ce ar trebui să facă specific, acum, ministrul Agriculturii, pentru a acoperi aceste lipsuri, aceste nevoi de care avem noi toți nevoie?

„Ceea ce face și acum, la ora actuală, creează programe și acordă bani pentru a se dezvolta unități de procesare, din câte știu, ultima dată a vorbit despre o sumă de vreo 600 milioane de euro acordată mai marilor firme care procesează în industria agroalimentară, în ceea ce privește morărit, panificație, abatorizări, industria cărnii.

Deci trebuie să creeze programe, trebuie să vină cu bani pentru a înmulți procesarea în țară, trebuie, de asemenea, să aibă discuții cu fermierii, să se organizeze juridic și să se organizeze în cooperative, pentru că, astfel, fiind uniți, putem să venim pe piață cu cantități de hrană importante și astfel vom putea să negociem cu supermarketurile, pentru că și ele au nevoie de cantități stabile și cantități importante pe care să se bazeze.

Dacă noi suntem fărămițați, nu putem să le asigurăm continuitate supermarketurilor. Dar, știu că ministrul depune eforturi serioase prin acordarea de bani, prin discuții, și impulsionează foarte mult ca fermierii, pe lângă activitatea vegetală, spre exemplu, cei care cultivă grâu, porumb, floarea soarelui și așa mai departe, să dezvolte și o altă ramură a zootehniei, creșterea găinilor ouătoare, a găinilor de carne, a vacilor de carne, a oilor și așa mai departe”, conchide el.