- Inflația alimentară în Ungaria e la 9-10% în martie.
- Polonia: 170.000 de fermieri cer despăgubiri pentru secetă.
- Ajutoare de secetă în Polonia: 357 milioane euro în 2023.
- Seceta lovește cerealele, iar prețurile la grâu sunt in creștere.
- Guvernul ungar plafonează profitul retailerilor la 10%.
- În 2024, fondurile de hedging angajează cu 23% mai mulți meteorologi.
Seceta se extinde în Estul Europei, iar asta se vede direct în coșul de cumpărături. Inflația alimentară în Ungaria ajunge la 9-10%, iar Guvernul intervine cu măsuri de urgență și plafonează profiturile retailerilor.
În Polonia, criza apei duce la pierderi uriașe în agricultură.
Advertisment
170.000 de fermieri cer despăgubiri pentru secetă în 2023, iar statul plătește peste 350 de milioane de euro. Dar efectele nu se opresc aici: producția de cereale suferă, iar creșterea prețurilor lovește și crescătorii de animale.
Marii investitori angajează meteorologi pentru a prezice următoarea criză și a face bani din schimbările climatice. Fermierii români, însă, nu au acest lux. Cum ne afectează pe noi această criză? Ce măsuri sunt necesare urgent?
Titlurile zilei
Ce spune Cezar Gheorghe, fondator, AGRICOLUMN, pentru Aleph Business?
„Trebuie să știți că am putea secvenția în două etape ceea ce ați spus dumneavoastră în sinteză, pentru că, da, într-adevăr aici vorbim despre efectele secetei și aș dori să ne referim strict și clar la România, unde am avut timp de, să zicem, patru sezoane, chiar dacă nu au fost consecutive, a fost 2021 în mijloc, pierderi enorme la nivel local.
2020, 2022, 2023 și 2024 au acumulat circa 29 de milioane de tone pierderi pe tot complexul de cultură mare, ceea ce putem, să spunem, agrega într-un an de producție normală. Deci noi am pierdut un an, în patru ani de secetă”, spune Gheorghe.
„Mai mult decât atât, cuantum-ul pierderilor sunt la nivel de 10 miliarde de euro, este o cifră care spune enorm de mult, pentru că aici vorbim despre prețul culturilor luate ca medie în acești patru ani de pierderi și contravaloarea input-urilor pe care fermierii le-au însămânțat, practic și-au hrănit pământul, dar nu le-au mai regăsit absolut nicăieri.
Acum, dacă vorbim de secetă, într-adevăr, 2023 a fost un an de secetă peste tot. Faptul că fermierii polonezi cer despăgubiri, eu m-aș reduce iarăși la România și-aș spune că nu suntem așa de siguri că toți au avut parte, fermierii români, de despăgubiri, ele au fost întârziate enorm de mult și în 2023 și în 2024.
Cauza, știm cu toții, a fost un an de alegeri, ca să vorbim foarte, foarte deschis, sunt peste 800.000 de ținători de terenuri și vă dați seama că această întârziere a fost cauzată de două elemente. Primul, lipsa banilor și al doilea, necesitatea canalizării durerii către un vot convenabil, să spunem, al arcului guvernamental”, adaugă el.
„Trecând peste asta, trebuie să știți că în acest moment nu avem un termen de comparație în ceea ce privește țările din jur, pentru că România va genera o recoltă foarte bună în acest sezon în care ne aflăm.
Avem, fermierii români au învățat o lecție extrem de dură și-au redus la maximum investițiile în tehnologie și aici vorbim de acea exuberanță în a cumpăra multe tractoare, multe combine și a se expune din punct de vedere financiar. La fel și-au redus și, să spunem, gândurile pentru culturile de primăvară, pentru că acelea au fost cel mai rău afectate de secetă și de căldură.
Astfel că România în acest moment are un astronoment foarte bun pentru grâu, care a fost însămânțat în toamnă și care a avut parte de precipitații începând din luna septembrie, ne aducem aminte ce potop a fost asupra României și apoi, intermitent, au venit precipitații astfel încât putem genera un minim de 12, dacă nu chiar 13 milioane de tone de grâu față de o medie națională de 9,6 în anii precedenți”, continuă el.
„Putem genera o recoltă superbă de rapiță pentru că niciodată România nu a avut aproape 900 de mii de hectare de rapiță. Da, într-adevăr, anul ăsta România va fi toată galbenă, nu ca în anii precedenți. Astfel că orzul și el, să știți că a prins mare pondere în toamnă, circa 480 de mii de hectare, alăturăm aici orzul de primăvară, dar, dar vedem o scădere a suprafeței de porumb la nivel național de la o medie națională de 2,6 milioane de hectare merge către doar 1,7-1,75.
Poate este bine așa pentru că randamentele acum la porumb vor fi generate doar de fermele care au irigații și care pot performa în cultura porumbului. Îmi pare rău că o spun, micii fermieri și cei care practicau subzistența nu mai au nicio șansă acum la porumb și au văzut și ei pe pielea lor că dacă însămânțează porumbul nu au randamente. Semințele de floarea-soarelui vor genera iar o producție bună în primăvara acestui an pentru că se însămânțează în aceste zile circa 1,35 de milioane de hectare”, spune Gheorghe.
„Dacă vorbim de inflație și de prețul mărfii și de prețul la raft, prețul final, trebuie să știți că întotdeauna fermierul își ia prima pierdere. Pentru că dacă alăturăm două prețuri în luna mai, să spunem, 2024 cu luna în care ne aflăm astăzi, trebuie să știți că avem o diferență negativă de circa 12-14 euro pe tonă în acest moment, cauzată firește de războiul tarifelor și de diferența de curs valutar. Pentru că dolarul fiind slab îți alterează implicit prețul în euro când vinzi marfa.
La noi însă în România avem multe costuri adăugate pe lanț. Avem costul inflației, avem costul operațional logistic, avem costul energetic, costul cu angajații, astfel încât la un final, la raft, regăsim produsul mult mai scump față de materia primă de la care pleacă la niște prețuri convenabile în acest moment.
Faptul că Ungaria, să zicem, plafonează prețurile în retail este o măsură pur populistă, comerțul trebuie să fie liber, este vorba de cerere și ofertă, este vorba de calitate și cantitate. Nu pot să fiu de acord cu acest sistem de lucru pentru că suntem într-o Uniune Europeană unde toată lumea are libertate, conform principiului al doilea, libera circulație a mărfurilor și a serviciilor să competiționeze în mod corect.
Astfel încât România în acest moment, când vorbim, părem că am traversat și că va fi un an de oarecare recuperare din punct de vedere al producțiilor. Mai departe, costul energiei va fi cel care va împieta o stabilizare a prețurilor și va genera posibil o creștere a lor la raft”, conchide Cezar Gheorghe.