• România exportă alimente și animale vii de 4,5 miliarde de euro în primele șapte luni din 2026, dar înregistrează un deficit alimentar de aproximativ 3,4 miliarde de euro în relația cu Uniunea Europeană.
• Adrian Negrescu spune că industria agroalimentară poate deveni un vector de creștere pentru România, însă accesul la piețele externe depinde de trasabilitate, standarde clare și capacitatea producătorilor de a vinde produse cu valoare adăugată mai mare.
• Alertele sanitare privind produse românești pot afecta reputația întregii industrii, inclusiv companiile care respectă regulile și investesc în laboratoare, certificări și controale.

România exportă hrană, dar importă valoare

România își majorează exporturile agroalimentare, dar continuă să vândă în principal produse cu valoare adăugată redusă și să importe din Uniunea Europeană alimente procesate, branduri și produse premium. În primele șapte luni din 2026, exporturile de alimente și animale vii ajung la 4,5 miliarde de euro, cu 7,9% peste aceeași perioadă din 2025.

Doar 2,4 miliarde de euro din aceste exporturi merg către Uniunea Europeană, în timp ce România importă din UE alimente de 5,89 miliarde de euro. Rezultatul este un deficit alimentar de aproximativ 3,4 miliarde de euro în relația cu piața europeană. În afara UE, România înregistrează însă un excedent de 1,24 miliarde de euro, susținut de exporturile de cereale, semințe și animale vii.

România vinde materie primă și cumpără valoare

Structura comerțului exterior arată una dintre vulnerabilitățile industriei agroalimentare locale: România exportă volume importante, dar o parte dintre produse pleacă din țară înainte ca valoarea lor să fie majorată prin procesare, brand și distribuție.

Adrian Negrescu, manager Frames, vede însă agricultura și industria alimentară drept o sursă importantă de creștere.

„Poate fi unul dintre vectorii de creștere economică pentru România, industria asta agricolă, industria asta a producției de carne, de lactate, tot ceea ce înseamnă produse agroalimentare”, spune acesta.

Diferența dintre exporturile către piețele din afara UE și importurile din Europa arată că avantajul României rămâne concentrat în mare parte în zona materiilor prime și a produselor puțin procesate.

Carnea de pui arată potențialul industriei

Industria avicolă oferă un exemplu de sector în care România dezvoltă deja capacități de producție și export.

Țara produce aproximativ 550.000 de tone de carne de pui, acoperă circa 98% din consumul intern și exportă de două ori mai mult decât în urmă cu un deceniu.

Diferențele de preț dintre piețele europene sunt însă foarte mari. Potrivit analizei Frames, o tonă de carne de pui din România ajunge în Bulgaria la aproximativ 1.740 de euro, iar în Franța la circa 3.780 de euro.

Astfel, valoarea produsului este influențată de trasabilitate, conformitate, poziționare și încrederea cumpărătorului, nu doar de volumul de producție.

Alertele sanitare afectează reputația industriei

În septembrie, autorități din Italia și Cehia notifică prezența Salmonella în loturi de carne de pui provenite din România. Documentul subliniază că aceste cazuri nu înseamnă că întreaga industrie este nesigură și că majoritatea producătorilor respectă standardele europene.

Problema apare atunci când responsabilitatea nu este identificată rapid, iar efectul reputațional se extinde asupra tuturor producătorilor români.

„Sunt lucruri care afectează, într-adevăr, brandul de țară a României”, spune Negrescu.

În aceste situații, costul reputațional este suportat inclusiv de producătorii care respectă standardele și investesc în controale, laboratoare și certificări.

Trasabilitatea susține accesul la piețele externe

Negrescu spune că extinderea exporturilor depinde de capacitatea României de a demonstra că produsele respectă standarde clare de siguranță și trasabilitate.

„Avem nevoie de reguli, să respectăm niște reguli și să ne asigurăm de trasabilitatea produselor”, afirmă managerul Frames.

El invocă și problemele din sectorul ovin, unde restricțiile de export apar în contextul bolilor și al dificultăților legate de controlul sanitar-veterinar.

Fără un sistem care identifică rapid originea produselor și operatorii responsabili, incidentele punctuale pot afecta percepția asupra unei categorii întregi.

Autoritățile trebuie să protejeze potențialul de export

Negrescu consideră că statul trebuie să intervină mai ferm prin controale și standarde pentru a proteja producătorii care respectă regulile.

„Autoritățile trebuie să se implice, să găsească soluții și să să securizeze potențialul de export al României prin controle, prin niște standarde foarte clare”, spune acesta.

Problemele sanitare recurente, de la pesta micilor rumegătoare până la pesta porcină sau aviară, arată în opinia sa deficiențe de organizare, control și autorizare.

România are astfel două provocări simultane: să crească volumul exporturilor și să majoreze valoarea obținută pentru fiecare produs. Pentru a trece de la „produs în România” la un produs românesc recunoscut și plătit mai bine în Europa, industria are nevoie de procesare, trasabilitate, standarde și încredere.