Bloomberg publică un reportaj despre vinăriile Purcari din Moldova și cum podgoriile companiei listate la BVB se expun riscurilor războiului

„Un pariu pe Purcari este un pariu pe război“. Bloomberg publică un reportaj despre vinăriile Purcari din Moldova şi cum podgoriile companiei listate la Bucureşti expun riscurile din prima linie a frontului din Moldova.

Fiind singura companie moldovenească listată pe o bursă externă, adică la Bucureşti, Purcari Wineries Plc este un barometru pentru sentimentul de risc în mica economie situată la marginea războiului dintre Rusia şi Ucraina. Până acum, totul a fost furtunos, scrie agenţia de ştiri Bloomberg într-un material semnat de Marc Champion, conform ZF.

Din podgoriile Purcari, vizitatorii pot vedea râul Nistru care trasează graniţa cu Ucraina, la doar 800 de metri distanţă.

Transnistria, teritoriul separatist pro-rus al Moldovei, care a suferit câteva bombarda­mente în urmă cu o săptămână, este la doar 3 kilometri depărtare. Principalul punct de trecere a frontierei către portul-cheie ucrainean Odesa se află chiar în josul drumului, scrie Bloomberg.

Din cauza acestei proximităţi, acţiunile Purcari au pierdut aproximativ 40% din valoare în primele zile ale războiului din Ucraina, înainte de a recupera o parte din valoare pe măsură ce trupele Moscovei se retrăgeau din apropierea Kievului, în nord, iar conflictul părea să se deplaseze spre est.

Marţi Purcari se tranzacţiona la Bursa de Valori Bucureşti la 9,4 lei, echi­valentul unei capitalizări de 367 mil. lei. În ultima săptămână acţiunile au minus 6,4%.

La jumătatea lunii februarie Purcari se tranzacţiona la 15,85 lei la BVB.

Pe 21 aprilie, în ziua în care un general rus a anunţat că atingerea Transnistriei este un obiectiv de război, acţiunile au scăzut din nou.

Câteva zile mai târziu, angajaţii de la hotelul de lux din podgorie au spus că au văzut fumul de la unul dintre bombardamentele din teritoriu care au dat drumul la zvonuri despre ce ar putea urma. Acţiunile au continuat declinul.

„Un pariu pe Purcari este un pariu pe război“, spune directorul operaţional Eugen Comendant, în timp ce gusta şi respingea o mostră imperfectă de vin spumant care anul trecut a fost numit printre primele 10 din lume. Apoi a bifat motivele pentru care crede că luptele nu vor trece niciodată graniţa de facto a Transnistriei.

Personalul de la hotelul podgoriei a măsurat, de asemenea, cursul luptelor de alături în numărul de refugiaţi, după ce şi-a deschis apartamentele de lux şi a transformat sălile de degustare şi de conferinţe în spaţii de cazare de urgenţă din momentul în care a început invazia rusă.

Comendant remarcă faptul că Moldova are neutralitatea înscrisă în constituţia sa, ceea ce înseamnă că nu există niciun risc de a adera la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, un factor invocat de Rusia pentru disputa sa cu Ucraina, precum şi cu Georgia, cu care a purtat un război în 2008.

În mod similar, în timp ce preşedintele rus Vladimir Putin a declarat că a lansat „ope­ra­ţiunea militară specială“ în Ucraina pentru a „de-nazitiza“ şi „demilitariza“ ţara, niciuna dintre acestea nu se poate aplica Moldovei. Ţara nu are miliţii de ultra-dreapta pe care să se bazeze o astfel de afirmaţie şi, deşi „putem face nişte vinuri foarte bune, nu avem tancuri“, a spus Comendant.

Potrivit „Military Balanc“, un audit anual al armatelor mondiale realizat de Institutul Internaţional pentru Studii Strategice din Londra, Moldova nu are tancuri de luptă principale, nici avioane de luptă, dar are şase elicoptere şi o armată terestră de doar 3.250 de soldaţi, dintre care majoritatea sunt recruţi. Este o forţă, notează IISS, care ar putea oferi „doar o rezistenţă simbolică“.

Bineînţeles, Moscova ar putea vedea în acest lucru un motiv pentru a răsturna guvernul pro-occidental al Republicii Moldova, care în martie a depus o cerere de aderare la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, cu tancurile ruseşti în Transnistria, o invazie ar putea să nu fie necesară.

Rusia are încă un aliat puternic prin care îşi poate atinge obiectivele politice în Partidul Socialist din Moldova. De asemenea, aceasta exercită o influenţă economică asupra Moldovei sub forma unor livrări ieftine de gaze naturale şi energie electrică, inclusiv de la centrala electrică de la Cuciurgan din Transnistria, vizibilă de la Purcari.

Ultimul motiv pentru ca Rusia să ezite înainte de a ataca Moldova, potrivit lui Comendant, este că aproximativ o treime din populaţia de 2,7 milioane de locuitori au paşapoarte româneşti, fapt care ar putea atrage România – şi potenţial NATO – în conflict.

Cu toate acestea, luni, speculaţiile au continuat să se învârtă în jurul unei posibile extinderi a războiului de către Rusia în Transnistria, în timp ce pe Twitter au circulat imagini cu o ediţie specială a unui ziar local care îi cerea lui Putin să intervină în teritoriu.

„Bineînţeles că este foarte dificil acum“, a spus Comendant, care a cumpărat 40.000 de acţiuni la Purcari în martie, potrivit unui document depus la Bursa de Valori Bucureşti. „Dar cred că după război, după ce au trebuit să lupte pentru libertatea lor, mărcile acestor ţări vor ieşi mult mai puternice.“

Acest lucru ar putea fi benefic pentru Purcari, care s-a extins. Compania a vândut 5 milioane de sticle de vin roşu, alb, rose şi spumant în 2021, în creştere de la 3 milioane în anul precedent, 80% dintre acestea fiind destinate exportului. Veniturile au crescut cu 75% de la oferta publică iniţială din 2018, potrivit unui raport pentru adunarea generală anuală a companiei din 28 aprilie.

Cu 140.000 de hectare de viţă-de-vie cultivate în Moldova în 2020, la mică distanţă de suprafaţa totală de 146.000 de hectare cultivate în Australia, potrivit Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, Purcari spune că are planuri de achiziţii în Moldova şi în afara ei, deşi războiul le-a pus în aşteptare. Există, de asemenea, concentrarea imediată asupra găzduirii refugiaţilor.

La început a fost o adevărată harababură, spune Corina Timofti, care supraveghează afacerile turistice ale hotelului.

Ucrainenii sunau în lacrimi în toiul nopţii în căutarea unui loc de cazare, a declarat Timofti. Un alt aflux a venit în timpul bombardamentelor recente din Transnistria.

Din prima dimineaţă şi până în urmă cu aproximativ o săptămână, vinăria a ţinut un cort la marginea drumului 24 de ore din 24, oferind refugiaţilor care treceau prin zonă sandvişuri şi pături gratuite, carduri Sim şi băuturi donate, precum şi produse de igienă personală şi scutece.

Dar situaţia s-a calmat pe măsură ce guvernul şi organizaţiile internaţionale de ajutorare au intrat în acţiune. Luni, doar două familii îşi petreceau noaptea, iar punctul de trecere a frontierei era aproape pustiu.

Dmitri Yaitskyi, care a condus trei restaurante şi patru baruri la un hotel de pe plaja din Odesa, a sosit la începutul lunii martie. Cu plaja minată şi hotelul închis, el şi soţia sa au plecat cu maşina din oraş, parcurgând doar 10 km în primele 24 de ore, spune el. Acum face acelaşi lucru la Purcari. Soţia sa, bucătar, lucrează în bucătărie.

„Toţi băieţii noştri din Ucraina şi-au găsit locuri de muncă“, spune Yaitskyi, care s-a născut în Georgia. Numărul mare de moldoveni care au emigrat pentru a munci în UE în ultimii ani a lăsat un deficit de forţă de muncă calificată pe care ucrainenii îl acoperă acum.

Dar el a spus că poziţia vinăriei – care producea deja un „Freedom Blend“ din soiuri de struguri ucraineni, moldoveni şi georgieni de la invazia rusă anterioară a Ucrainei din 2014 – a fost cea care l-a determinat să accepte oferta acesteia în locul altora.

Sâmbătă, Viktoria Kula, un patiser pe care Yaitskyi l-a cunoscut în Odesa, s-a alăturat bucătăriei lui Purcari. Etnica bulgară a decis să părăsească Odesa după ce rachetele ruseşti au lovit podul către cea mai sudică regiune din Ucraina, unde a crescut şi unde familia ei încă locuieşte.

„Am vrut să nu mai aud sirenele şi exploziile şi să îmi protejez fiul“, a spus Kula. Băiatul ei în vârstă de 10 ani a devenit extrem de neliniştit în timp ce au fost forţaţi să doarmă pe coridorul apartamentului lor din Odesa, a spus ea.

Sosirea la vinărie „a fost ca în paradis, am dormit toată noaptea pentru prima dată“, potrivit lui Kula, în vârstă de 35 de ani. Întrebată dacă nu era îngrijorată că se află încă atât de aproape de Odesa şi de Transnistria, după ce a refuzat o altă ofertă de muncă în capitala moldovenească, la două ore spre nord, ea a ridicat din umeri.

„Dacă vin aici“, a spus Kula, „vor merge şi la Chişinău“.