Ce se întâmplă dacă iei un steak gros, îi faci un buzunar și îl umpli… cu stridii? Pare una dintre combinațiile moderne de tip surf and turf, dar rețeta are mai bine de un secol. Numele ei? Carpetbag steak, adică, pe scurt, un steak umplut cu stridii. Originea exactă este disputată. Preparatul este asociat puternic cu Australia, unde a devenit extrem de popular în anii ’50 și ’60, dar există variante mult mai vechi. O explicație îl leagă de Mumbles, un vechi sat pescăresc din Swansea, Țara Galilor, unde combinația dintre carne de vită și stridii făcea parte din alimentația pescarilor încă din secolul al XIX-lea. Există însă și referințe americane timpurii: un ziar din Indiana descria deja în 1891 un „carpetbag steak” tăiat și umplut cu stridii. Așa că adevăratul loc de naștere rămâne disputat.
Și numele este aproape la fel de interesant ca rețeta. „Carpet bag” era o geantă de voiaj populară în secolul al XIX-lea. Pentru preparat, într-o bucată groasă de carne se taie un buzunar, acesta se umple și apoi se închide. Rezultatul seamănă cu o mică geantă burdușită – de aici ar veni numele.
La bază găsim o bucată groasă de vită, stridii proaspete, unt, sare, piper, sos Worcestershire și puțină lămâie. Varianta clasică este surprinzător de simplă: o bucată groasă de vită și stridii proaspete. În steak se taie un buzunar adânc, stridiile sunt introduse în interior, iar deschiderea este prinsă cu scobitori sau legată înainte ca bucata de carne să fie gătită.
Secretul este chiar ce se întâmplă în interior. În timpul gătirii, stridiile își eliberează lichidul sărat în carne, iar gustul lor marin se combină cu sucurile steakului. La exterior ai carnea rumenită, iar când o tai descoperi stridiile ascunse în mijloc.
Astăzi îl întâlnești mult mai rar, dar ideea lui ne este foarte familiară: carne și fructe de mare în aceeași farfurie, ceea ce numim acum surf and turf sau, în Australia, reef and beef. Numai că aici fructele de mare nu stau lângă steak. Sunt ascunse chiar în el. Simplu și gustos, așa că… Poftă bună!
Advertisment