• Deficitul bugetar coboară la 2,89% din PIB în primele opt luni din 2026, de la 4,51% în aceeași perioadă din 2025, dar cheltuielile cu dobânzile urcă la 42,05 mld. lei, cu 26,7% mai mult.
• Octavian Bădescu spune că economia se află mai degrabă într-o zonă de stagnare și susține că reducerea deficitului trebuie să vină și din cheltuielile de personal, companiile de stat și achizițiile publice.
• Economistul consideră că taxarea muncii este prea ridicată și propune mutarea unei părți din povara fiscală spre consumul de resurse, pentru a lăsa mai mult spațiu mediului privat.

Deficitul scade, dar dobânzile apasă economia

Dacă ai un credit, economii sau un business, scăderea deficitului bugetar nu înseamnă automat că presiunea din economie dispare. România încheie primele opt luni din 2026 cu un deficit de 59,42 miliarde de lei, echivalentul a 2,89% din PIB, față de 86,36 miliarde de lei și 4,51% din PIB în aceeași perioadă din 2025. În același timp, cheltuielile cu dobânzile ajung la 42,05 miliarde de lei, cu 26,7% mai mult decât anul trecut. ZF.ro

Asta îți arată două evoluții care merg în paralel: statul reduce ritmul în care acumulează deficit nou, dar continuă să suporte costuri ridicate pentru finanțarea datoriei. Octavian Bădescu, economist, manager și antreprenor, spune că ajustarea nu poate depinde doar de venituri și taxe, ci trebuie să includă și cheltuielile publice.

Deficitul scade, dar costul datoriei rămâne mare

Deficitul este cu aproape 27 de miliarde de lei mai mic decât în primele opt luni din 2025. Veniturile bugetare cresc cu 11,4%, în timp ce cheltuielile totale avansează cu 4,2%, potrivit execuției bugetare.

Problema pentru tine este că un deficit mai mic nu șterge datoria acumulată. Statul continuă să se împrumute, iar o parte tot mai importantă din buget merge către plata dobânzilor, bani care nu mai pot fi utilizați simultan pentru alte cheltuieli sau investiții.

Bădescu descrie situația drept o încetinire a acumulării deficitului, nu o eliminare a dezechilibrului.

Bădescu vede stagnare, nu recesiune

Dacă urmărești evoluția economiei, Bădescu face o distincție între stagnare și recesiune și consideră că România se află mai aproape de prima situație.

„Tehnic nu e chiar recesiune, e o stagnare”, spune acesta.

Pentru economie, diferența contează, dar efectul resimțit de tine poate rămâne similar dacă veniturile cresc lent, consumul slăbește, iar costurile de finanțare se mențin ridicate.

Comisia Europeană estima în iunie că politica fiscală a României rămâne restrictivă în 2026 și proiecta o creștere a datoriei guvernamentale de la 59,3% din PIB la finalul lui 2025 la 61,6% la finalul lui 2026.

Cheltuielile publice cer ajustări

Bădescu spune că reducerea deficitului trebuie să vină și din controlul cheltuielilor, nu numai din majorarea veniturilor statului. El indică trei zone principale: cheltuielile de personal, companiile de stat și achizițiile de bunuri și servicii.

„Trebuie umblat, concomitent, pe mai multe paliere”, spune economistul.

În perspectiva sa, cheltuielile publice sunt puse în centrul ajustării fiscale, alături de simplificarea reglementărilor. Bădescu susține că suprareglementarea poate crește nevoia de personal în administrație și poate descuraja investițiile private.

Taxarea muncii apasă mediul privat

Dacă ești angajat sau antreprenor, una dintre temele centrale ale discuției este nivelul taxării muncii. Bădescu susține că o parte mai mică din ajustarea bugetară ar trebui transferată către muncă și profit.

„Taxarea muncii este foarte mare în România”, spune acesta.

În viziunea sa, povara fiscală ar trebui mutată într-o măsură mai mare de la muncă și profit către consumul de resurse naturale. Argumentul său este că o taxare mai redusă a activității productive poate lăsa mai mult capital companiilor mici și mijlocii pentru investiții și dezvoltare.

Aceasta este însă propunerea economică formulată de Bădescu, nu o măsură fiscală adoptată în prezent.

Disciplina fiscală rămâne miza centrală

Pentru tine, scăderea deficitului contează dacă se transformă în timp într-un necesar mai mic de finanțare și într-o presiune mai redusă a dobânzilor asupra bugetului.

Datele la opt luni arată că ajustarea avansează: deficitul scade cu aproximativ 31% în termeni nominali, însă factura dobânzilor continuă să crească. Ministerul Finanțelor indică drept priorități disciplina cheltuielilor, selectarea strictă a acestora și menținerea investițiilor esențiale.

Bădescu pune accentul pe aceeași problemă de fond, dar propune o ajustare mai puternică a structurii cheltuielilor și a modului în care sunt distribuite taxele. Pentru tine, ecuația rămâne una concretă: un deficit mai mic ajută finanțele publice, dar efectul devine mai vizibil în economie atunci când scade și presiunea datoriei, iar ajustarea nu blochează investițiile și activitatea privată.