Atunci când vorbim despre diversificare, cei mai mulți investitori se gândesc imediat la numărul de companii din portofoliu. Și eu credeam același lucru la început. Aveam impresia că un portofoliu cu multe poziții este automat mai bine protejat. În timp, am înțeles că nu contează doar câte investiții ai. Ci și cât de diferit se comportă ele.
Aici intervine conceptul de corelație. Pe scurt, corelația arată cât de asemănătoare sunt mișcările a două active. Dacă două acțiuni tind să crească și să scadă în același timp, ele au o corelație ridicată. În schimb, dacă evoluează independent sau chiar în direcții diferite, corelația este mai redusă.
Acest aspect este foarte important în construirea unui portofoliu. De exemplu, dacă un investitor deține doar companii din același sector, este foarte probabil ca toate să fie influențate de aceiași factori economici. O schimbare de reglementare sau o perioadă dificilă pentru industrie poate afecta întregul portofoliu în același timp. În schimb, expunerea pe sectoare diferite poate reduce acest risc și poate aduce o evoluție mai echilibrată în timp.
Corelația nu elimină riscul. Dar îl poate distribui mai eficient. De aceea, diversificarea nu înseamnă doar să adaugi noi companii în portofoliu, ci să alegi investiții care reacționează diferit la schimbările din economie și din piață.
În cazul meu, portofoliul este format dintr-un număr relativ redus de poziții. Totuși, fiecare investiție este analizată și monitorizată îndeaproape. Încerc să urmăresc nu doar calitatea fiecărei companii, ci și modul în care acestea se completează între ele din perspectiva riscului și a expunerii pe diferite sectoare.
Pentru mine, diversificarea nu înseamnă să dețin cât mai multe acțiuni. Înseamnă să construiesc un portofoliu în care investițiile se completează reciproc. Iar în acest proces, corelația este unul dintre cele mai utile instrumente pe care un investitor le poate înțelege.
Advertisment