Uneori, cele mai intense povești pornesc dintr-un aluat. Stromboli nu vine din Italia tradițională, ci din America anilor ’50. La Romano’s Italian Restaurant din Pennsylvania, un imigrant italian, Nazzareno Romano, experimentează ceea ce el numea pizza imbottita.
Advertisment
Numele? Apare aproape cinematografic. Un membru al familiei îi sugerează să-l numească Stromboli, după filmul proaspăt lansat al lui Roberto Rossellini, cu Ingrid Bergman. Un film despre pasiune și izolare, devenit celebru mai ales pentru scandalul din afara ecranului. O relație scandaloasă între o actriță și un regizor, ambii căsătoriți, care avea să ducă la nașterea Isabellei Rossellini. Presa fierbea. Publicul urmărea. Totul era intens, controversat, imposibil de ignorat. Exact ca vulcanul, exact ca preparatul.
Totul începe cu aluatul de pizza: făină, drojdie, apă, sare, puțin ulei. Nimic sofisticat. Se frământă, se lasă la crescut, se întinde într-o foaie dreptunghiulară. Apoi vine partea care contează: umplutura.
Titlurile zilei
Mozzarella. Multă. Salam, șuncă, pepperoni. Uneori legume. Uneori sos. Nu există o variantă definitivă. Stromboli se adaptează celui care îl face. Exact ca gusturile. Umplutura se așază pe aluat, fără grabă, lăsând margini libere. Se rulează strâns, se sigilează bine, se unge cu ou sau ulei și se coace până când exteriorul devine auriu, iar interiorul începe să clocotească.
Nu îl tai imediat. Aștepți. Pentru că Stromboli nu se grăbește. E mâncare cu poveste. Cu scandal. Cu erupție controlată. Simplu și gustos… așa că poftă bună!