Iulian Stănescu, cercetător ICCV: „Salariul real scade cu 4,5% în 2025”, iar acum suntem în recesiune tehnică

• PIB-ul pe 2025 crește cu 0,6% vs 2024
• PIB-ul T4/2025 scade cu 1,9% față de T3/2025
• PIB-ul T4/2025 crește cu 0,1% vs T4/2024 (serie brută)

Suntem în recesiune tehnică.
PIB-ul României crește în trimestrul patru al anului 2025 cu 0,1% pe seria brută, şi a scăzut cu cu 1,6% pe seria ajustată sezonier faţă de perioada similară din 2024, în timp ce, raportat la trimestrul trei al anului trecut PIB a avut o scădere de 1,9%, în termeni reali, potrivit INS.
Recesiunea tehnică presupune două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului real (trimestru la trimestru, ajustat sezonier).

Recesiunea tehnică poate să se transforme într-o recesiune economică, simțită în buzunar?
Ce spune Iulian Stănescu, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, pentru Aleph Business?

El spune că recesiunea tehnică este în mare parte un semnal statistic, dar riscul real apare dacă scăderea PIB-ului se prelungește și se combină cu inflație mare, șomaj, investiții mai slabe și consum în scădere. Iulian Stănescu pune accent pe doi indicatori care arată tensiunea din economie. Primul este inflația din 2025, aproape 10%, după episoadele cu două cifre din 2022–2023, pe fondul liberalizării prețului la energie. Al doilea este câștigul salarial mediu net în termeni reali, care scade cu 4,5% în 2025. Cercetătorul spune că o astfel de scădere nu mai apare în România, într-un singur an, din 1998 până în 2025, și că exact aici se vede diferența dintre o recesiune „pe hârtie” și una care lovește direct puterea de cumpărare și duce la reducerea consumului.

Care este colacul de salvare al României în 2026 și ce poate schimba pe termen scurt?

Iulian Stănescu spune că speranța pentru 2026 este fluxul de bani europeni, inclusiv circa 10 mld. euro care ar trebui să mai intre din PNRR, plus ce se mai atrage din fonduri europene. El descrie acești bani ca pe un „balon de oxigen” care poate crește șansa de a evita o recesiune economică mai adâncă, dar avertizează că nu schimbă structura economiei în câteva luni. Cercetătorul subliniază că România nu poate trece rapid la o economie care produce mai mult și mai bine, cu valoare adăugată mai mare și tehnologie superioară, doar printr-un influx de finanțare pe termen scurt. În logica lui, banii europeni pot ajuta la stabilizare, dar nu rezolvă cauzele de fond.

Ce decizie mare urmează în 2026 și ce opțiuni are România pe partea de politici economice?

Iulian Stănescu spune că până cel târziu la 1 septembrie 2026, pe măsură ce apar datele pe primele două trimestre, România ajunge într-un punct de inflexiune, în care presiunea politică, socială și din mediul de afaceri împinge spre o decizie: menținerea cursului actual al politicilor publice sau schimbarea lui. El punctează că România nu mai are resurse să se împrumute pentru a perpetua o creștere bazată pe consum, importuri și consum nesusținut de producție internă. Cercetătorul descrie două seturi de răspunsuri: o ajustare fiscal-bugetară preponderent pe venituri, asociată cu recomandări de tip FMI, Banca Mondială și Consiliul Fiscal, și o ajustare preponderent pe cheltuieli, pe direcția pe care o atribuie guvernării. El spune că ambele variante sunt impopulare și pot produce contracție economică pe termen scurt, iar fezabilitatea politică și economică a traseului ales se vede la mijlocul anului.