Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale: „Nu Google este actorul principal, ci cumpărătorii”, după ce Alphabet strânge 20 mld. $ și pregătește bondul de 100 de ani în lire

• Google strânge 20 mld. $ printr-o emisiune de obligațiuni
• Este cea mai mare vânzare de acest fel din istorie
• Tranzacția, inițial estimată la 15 mld. $, e majorată datorită cererii uriașe

Compania-mamă a Google, Alphabet, strânge luni 20 de miliarde de dolari printr-o emisiune de obligațiuni în dolari americani, cea mai mare vânzare de acest fel din istorie. Tranzacția, inițial estimată la 15 miliarde, a fost majorată datorită cererii uriașe, care depășește 100 de miliarde de dolari. Alphabet continuă agresiv cu finanțarea prin datorii pentru a susține investițiile masive în inteligență artificială. Compania pregătește acum emisiuni de obligațiuni în Elveția (prima să în franci elvețieni) și în Marea Britanie, unde planifică o tranzacție rară: o obligațiune cu maturitate de 100 de ani în lire sterline – prima de acest tip lansată de o firmă tech după era dot-com. Aceste mișcări reflectă apetitul investitorilor pentru datoria Big Tech în contextul boom-ului AI.

Este sustenabilă o obligațiune de 100 de ani pentru Alphabet și cum o citesc investitorii?
Ce spune Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale, pentru Aleph Business?

El spune că mișcarea este mai mult despre cererea investitorilor decât despre nevoia Alphabet de finanțare. Adrian Mitroi spune că fondurile de pensii caută „lungime” foarte mare a împrumuturilor, ca să potrivească activele cu obligațiile lor, în moneda potrivită. El spune că Alphabet le oferă exact produsul pe care îl caută: în lire pentru investitori cu obligații în GBP, în franci elvețieni pentru stabilitate și dobânzi mici, iar în dolari pentru lichiditate și profunzimea pieței. El spune că bondurile de 100 de ani sunt gândite mai degrabă pentru a fi ținute în portofoliu, nu pentru tranzacționare, tocmai pentru acest „matching” între active și pasive.

De ce este atât de mare apetitul instituțional pentru datoria Big Tech, deși dobânzile sunt peste nivelurile din 2020–2021?

Adrian Mitroi spune că perioada 2020–2021 este legată de quantitative easing și nu este un reper sustenabil. El spune că băncile centrale sunt „la dietă”, iar contextul actual împinge investitorii să caute alte forme de plasament pe termen lung. El spune că fondurile de pensii au un orizont foarte lung și au nevoie de instrumente care livrează plăți în moneda în care au obligațiile viitoare. El spune că, pentru aceste fonduri, un bond foarte lung în GBP, emis de un nume ca Alphabet, este un produs care se potrivește direct cu nevoile lor.

Dacă Alphabet are cash uriaș, de ce preferă împrumutul și nu folosește banii din bilanț?

Adrian Mitroi spune că logica este una financiară: Alphabet direcționează cash-ul către investițiile masive în AI, iar datoria pe bonduri devine o sursă mai ieftină de capital decât equity. El spune că „banul împrumutat” prin obligațiuni este mai ieftin decât capitalul propriu și că structura pe monede și maturități este construită „customer centric”, adică pe ce vor cumpărătorii: CHF pentru stabilitate, USD pentru lichiditate, GBP pentru maturitate foarte lungă. El spune că emisiunea de 20 mld. $ este doar o parte mică din nevoile de investiții ale industriei, în contextul boom-ului AI.