De ce bancherii păstrează acțiunile firmei, chiar dacă sfatul răspândit e să vinzi rapid? Jamie Dimon, CEO JPMorgan, deține acțiuni de 2,4 miliarde $ la banca pe care o conduce. În 2025 a câștigat ~770 milioane $ doar din creșterea prețului + dividende + vesting-uri. Nu vinde aproape deloc. La pozițiile mid-level situația e similară: primesc Restricted Stock Units (RSUs) anual, care la bănci mai mari sunt evaluate la zeci sau sute de mii de dolari cu un vesting mediu de 3-5 ani. De ce aleg să păstreze acțiunile? Se simt proprietari, nu doar salariați. Au drept de vot și acces la știri timpurii despre tranzacții. Iar dacă banca face profit mai mare, pot ieși mai câștigați decât dacă ar fi vândut acțiunile.
Advertisment
Care credeți că sunt șansele să vedem și în România practici în care middle și top management vor primi acțiuni de la compania la care lucrează? Ce spune Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale, pentru Aleph Business?
”Îmi place și direcția întrebării dvs.: se aplică și la companii mai mici, inclusiv companii de familie. Când se listează, trebuie să le dai oamenilor sentimentul acesta de apartenență: chiar dacă pleacă, rămân conectați prin faptul că au acțiuni. Pentru că noi nu avem echivalentul complet al sistemelor americane de pensie și economisire, precum 401(k) sau 403(b). Eu, la un moment dat, lucrând pentru o companie americană, aveam o pensie privată oferită de compania respectivă, care rămânea a ta chiar dacă plecai. Foarte interesant. Iar aceste mecanisme trebuie dezvoltate; fac parte din ceea ce se numește democratizarea investițiilor și creșterea intermedierii financiare: să fii și tu, măcar într-o mică măsură, proprietar al companiei tale sau al altor companii. Altfel, doar cu salariul e greu să te îmbogățești. Avem o frază inventată la seminarul de investiții: „Nu te îmbogățești din salariu, ci din equity.” Nu sună perfect, dar ideea e clară.
Probabil asta explică și de ce cei bogați din SUA sunt atât de bogați: pentru că au păstrat participațiile (equity), iar în multe situații câștigurile din acțiuni nu sunt impozitate până când nu vinzi — fiind câștig „nerealizat”.
Titlurile zilei
Dar mai am o întrebare: credeți că există șanse să apară și la companiile locale din România astfel de practici, prin care top managementul primește acțiuni pe lângă salariu? Da, dar nu mai e ca acum 10 ani, când oamenii schimbau foarte repede jobul pentru o creștere marginală de salariu.
Acum, dacă le dai proprietate, asta le oferă stabilitate și confort, iar oamenii funcționează diferit când au ownership. Când ești angajat, te gândești: „muncesc mult și nu sunt plătit suficient”. Când treci „de cealaltă parte”, devii mult mai atent cum îi plătești pe ceilalți și mult mai atent la randament, pentru că orice capital reinvestit care produce randament îți crește averea netă.
Și atunci nu mai vrei neapărat bani imediat; preferi să-i lași acolo să crească. Există și ideea (în spiritul Modigliani–Miller) că e mai eficient să păstrezi capitalul investit dacă randamentul pe capitaluri proprii depășește alternativa după taxe. Se folosesc și diverse optimizări fiscale, inclusiv compensarea pierderilor cu profiturile (tax-loss harvesting) — de aceea unii rămân investiți și pe pierderi, nu doar pe câștigători: marchezi pierderea, o folosești fiscal, apoi poți reintra în poziție.”