Conform unei analize a Ziarului Financiar, România are o pondere extrem, extrem de scăzută a numărului de salariați raportat la numărul de locuitori. Numai 27% din populație este prezentă pe piața muncii. Conform analizei ZF, în județul Călărași numărul de salariați înregistrați oficial este de 50.788, raportat la o populație de 278.000 de locuitori, adică o pondere de doar 18%. În Teleorman, la 312.000 de locuitori în acte, numai 56.000 sunt înregistrați ca salariați, adică o pondere de 17,9%. În județul Botoșani, avem numai 62.044 de salariați față de un număr de 388.000 de locuitori, adică o pondere de numai 16%, cel mai redus indicator de ocupare a forței de muncă din România. La polul opus, în Cluj, la 697.000 de locuitori, numărul de salariați este de 288.000, adică o pondere de 41,4%.
Advertisment
În Timiș, ponderea este de 40%, în Sibiu de 37%, iar în Brașov de 35%. În București, ponderea salariațiilor în numărul de locuitori este de 65%, cel mai ridicat nivel. Niciun guvern, niciun partid nu discută prea mult despre acest lucru: de ce atât de puțini români, care ar putea să muncească, nu muncesc. Mulți analiști se întreabă cum de rezistă economia, cum de rezistă România cu un număr atât de redus de salariați, în condițiile în care, în jurul nostru, rata de ocupare pe piața muncii este dublă sau chiar triplă. Conform economiștilor, avem peste 2 milioane de români apți de muncă din toate punctele de vedere, care ar putea să muncească, care ar trebui să muncească, care se află în țară, dar nu lucrează. Dar au bani să trăiască. Mulți ar spune că nu avem suficientă ofertă de muncă, că nu există suficiente locuri de muncă, dar nu prea este așa.
Poate că nu există astăzi 2 milioane de locuri de muncă deschise, dar poate că un milion s-ar putea găsi. Până la urmă și investițiile și locurile de muncă vin acolo unde sunt oameni care vor să muncească, care vor să se trezească dimineața și să meargă la muncă.Dar partidele, guvernul, nu vorbesc prea mult despre acest subiect: de ce avem o rată de ocupare a locurilor de muncă atât de scăzută și de ce cei apți de muncă nu vor să muncească.