Cezar Gheorghe, fondator AgriColumn: „Noi vom fi fără nici o protecție sau cel puțin o pseudo-protecție” – acordul UE–MERCOSUR, blocat politic de Franța și Italia, reaprinde presiunea pe fermierii europeni în fața importurilor ieftine din Brazilia și Argentina

• România exportă 187 mil. € în MERCOSUR, dar importă 307 mil. €
• România importă mai ales materii prime agricole din Argentina și Brazilia
• Germania sprijină acordul UE-MERCOSUR pentru reducerea taxelor vamale

Pentru România, comerţul cu cele mai mari economii din blocul MERCOSUR, Brazilia şi Argen­țînă, e o sursă de deficit. În primele nouă luni ale acestui an, exporturile ajung la 187 de milioane de euro, în timp ce importurile sunt de 307 mili­oane de euro. Economia braziliană domină în aceste raporturi, aşa cum domină şi în MER­COSUR. România importă de la cele două ţări mai ales materii prime, în special agricole. Acordul comercial Uniunii Europene cu MERCOSUR, discutat de peste 25 de ani, este blocat politic. Franța și Italia se opun semnării, din cauza presiunilor fermierilor europeni, care se tem de produse sud-americane ieftine ce ar afecta piața internă. Președintele francez Emmanuel Macron explică că nu poate semna tratatul, deși UE include “plase de siguranță” pentru protecția agricultorilor. Din perspectiva României, doar 250 de companii exportă în MERCOSUR și susțîn 12.000 de locuri de muncă, în timp ce Polonia are un deficit comercial de 1 miliard de euro.

Cui îi este frică de MERCOSUR și de ce? Ce spune Cezar Gheorghe, fondator AgriColumn, pentru Aleph Business?

El spune că miza este competiția inegală: UE are „restricții, reguli, proceduri” în agricultură și procesare, în timp ce Brazilia și Argentina „nu au aceste restricții”. Potrivit lui, fermierii europeni sunt presați de costuri: îngrășăminte mai scumpe pe fondul sancțiunilor pentru Rusia, combustibil, și „taxa pe carbon care intră în vigoare de la 1 ianuarie”. În acest context, el spune că, odată cu tratatul, Europa riscă să fie „efectiv fără nicio protecție sau cel puțin o pseudo-protecție” în fața mărfurilor sud-americane, inclusiv pentru produse procesate precum carne de vită și carne de pui.

De ce devine acordul o armă politică și chiar geopolitică în UE?

Cezar Gheorghe spune că explicația este chiar în istoria negocierii: „25 de ani de când vorbim de acest tratat”. Potrivit lui, opoziția fermierilor din Franța, Italia și din alte țări vine din teama că importurile ieftine vor împinge piața spre prețuri mai mici, iar retailerii vor alege „marfa ieftină” din motive logice de cost. El spune că, pe lanț, „începând de la prima verigă, și anume fermierul”, pot apărea falimente care lovesc și procesarea, și industriile conexe, inclusiv „complexul logistic de depozitare” și transferul mărfurilor. El invocă și proteste ale fermierilor și faptul că „nimeni nu este efectiv nebun încât să respingă un acord, dacă ar fi el perfect viabil și pentru noi”.

Unde se vede cel mai clar diferența de competitivitate între România și America de Sud?

Cezar Gheorghe compară prețul grâului și spune că, în Bahia Blanca, în Argentina, „o tonă de grâu costă 215 dolari”, în timp ce, în România, „poți primi 233,5 dolari pe tonă”. Potrivit lui, România are „avantajul logistic”, dar el spune că acesta poate fi „anihilat” dacă dispar barierele de transfer și intră masiv marfă mai ieftină. El aduce și un exemplu din România, amintind ce se întâmplă când „a fost ridicată orice restricție” pentru mărfurile ucrainene: el spune că piața locală rămâne cu „logistica scumpă”, cu „mărfurile în depozite” și cu „prețurile scăzute”. Concluzia lui este că, dacă se vrea o competiție corectă, atunci trebuie „să eliminăm toate regulile și procedurile la nivel european” și să fie aceleași condiții de piață, altfel presiunea rămâne pe fermierul european.