Se spune că francezii știu să transforme orice în artă. Iar când vine vorba de mâncare, Coq au Vin e dovada. E rustic, e nobil, o tocană cu accent franțuzesc, care nu se grăbește. Și nu trebuie. Pentru că gustul ei vine din răbdare, vin roșu și tradiție.
Prima rețetă scrisă apare în secolul XX, dar legenda spune că până și Iulius Cezar a primit un „coq au vin” de la gali, drept tribut. Deși cuvântul „coq” în franceză înseamnă „ cocoș ” poate fi preparat cu orice pasăre de curte, cel mai frecvent pui.
Un adevărat coq au vin începe cu o marinadă – bucăți de carne (cu piele și os), lăsate peste noapte în vin roșu sec de preferat Burgundia, cu ceapă, morcov, usturoi, cimbru și foi de dafin. Dimineața, le scoți, le rumenești frumos în unt, adaugi bacon (lardons), ciuperci champignon, ceapă perlată și torni înapoi vinul cu condimente. Totul e reunit într-o cratiță grea, cu vinul strecurat înapoi, și lăsat să fiarbă molcom, în tăcere, până când sosul devine gros, catifelat și profund. Garnitura? Cartofi fierți, piure sau doar pâine rustică pentru „șters” sosul. Și da, e voie să înmoi cu poftă!
„Cei mai buni bucătari sunt bărbații” – îi spune, cu convingere, personajul lui Al Pacino agentului Donnie Brasco, interpretat de Johnny Depp, chiar înainte ca tigaia cu Coq au Vin să ia foc și să transforme lecția de gătit într-o comedie involuntară. Insa Julia Child n a fost deloc de acord si a făcut din Coq au Vin o emblemă a rafinamentului francez și semnătura ei de glorie pe mesele Americii postbelice.
Adevarul e ca Coq au Vin nu e despre carne. Nici măcar despre vin. E despre timp, transformare și gust care merită așteptat. Simplu și gustos. Așa că… Bon appétit!
Advertisment