- În 2025, peste 3.000 de miliardari dețin averi totale de 16.000 mld. dolari, față de 140 în 1987, scrie ZF.
- Averile super-bogaților cresc cu 7,1% pe an, dublu față de veniturile obișnuite; Zucman propune o taxă globală de 2%.
- Doar câteva țări mai taxează averile mari, în timp ce Europa caută soluții la presiunea costurilor sociale.
În 1987, revista Forbes publică primul clasament global al miliardarilor, cu doar 140 de nume, conform ZF.
Advertisment
Până în 2025, lista include peste 3.000 de persoane, cu o avere cumulată de 16.000 de miliarde de dolari. Averea lui Elon Musk, estimată la 342 de miliarde, o depășește singur pe cea a întregului prim clasament, ceea ce arată o creștere a super-bogaților mult mai rapidă decât evoluția economiei globale.
Averile miliardarilor cresc accelerat și pun presiune pe sistemele fiscale globale
Studiile profesorului Gabriel Zucman arată că, între 1987 și 2024, averea celor mai bogați 0,0001% crește cu 7,1% anual, față de 3,2% pentru adultul obișnuit. Zucman afirmă că super-bogații plătesc cele mai mici taxe și propune o impozitare anuală de 2% pentru averi de peste un miliard de dolari. Însă taxarea lor rămâne dificilă: statele se bazează pe impozite pe venit, contribuții sociale și taxe pe consum, în timp ce averile uriașe sunt plasate în acțiuni, proprietăți sau afaceri și se pot muta rapid peste granițe.
Titlurile zilei
În anii ’80, jumătate dintre statele OECD aplică taxe pe averea netă, dar astăzi doar Spania, Norvegia și Elveția mențin astfel de impozite, cu venituri limitate. Unele țări, precum Emiratele Arabe Unite sau Italia, reduc taxarea pentru a atrage bogați, în timp ce altele, ca Franța, analizează introducerea unui impozit global. Chiar și în Elveția, unde sistemul fiscal favorizează persoanele cu mari averi, tentativele de a crește taxele pe moșteniri sau cadouri provoacă plecări de contribuabili.
Experții recomandă ajustarea taxelor existente pe proprietăți, moșteniri și câștiguri de capital înainte de introducerea unor noi impozite. Totuși, presiunea asupra guvernelor crește, mai ales în Europa, din cauza îmbătrânirii populației și a costurilor sociale și medicale. În acest context, statele caută un echilibru între atragerea celor foarte bogați și menținerea echității fiscale, în timp ce inegalitatea record alimentează riscuri politice și populism.