E blândă, e catifelată și îți vorbește cu accent franțuzesc chiar dacă o fierbi într-o bucătărie de garsonieră. Cred că ai ghicit: supa cremă de ciuperci, sau cum îi spun francezii, Velouté de Champignons.
Această supă își are rădăcinile în bucătăriile nobilimii franceze din secolul al XIX-lea, unde totul se transforma în rafinament – chiar și ciupercile culese dimineața de grădinar din… catacombele de sub oraș, primele ferme subterane. Adevărul e că ideea în sine nu aparține nimănui. Străbunii noștri pasau și ei legumele fierte, doar că nu-i spuneau velouté, ci „mâncare moale de dat la copii sau bunici fără dinți”.
Rețeta clasică pornește de la o bază simplă: ceapă călită în unt, adăugată peste ciuperci champignon sau, în zilele norocoase, hribi. Se stinge totul cu supă de legume sau de pui, se pasează cu smântână dulce sau lapte cald, până când devine mătăsos, uniform, liniștitor. La final, sare, piper, poate o frunză de cimbru. Și, dacă ești romantic, un strop de trufe sau ulei de alune. Se servește cald, în boluri grele, alături de crutoane prăjite în unt sau o felie de pâine bună, de țară.
În unele versiuni moderne, se adaugă parmezan, coniac sau chiar migdale prăjite. În Franța rurală, însă, supa rămâne simplă – pentru că adevărata aromă vine din ciupercile bine sotate, nu din artificii. Iar in Fight Club, Tyler Durden, personajul lui Brad Pitt, pe vremea când lucra ca ospatar, obișnuia să dea supei „o notă personală” deloc clasică. Pentru a sublinia cinismul și disprețul personajului față de convențiile sociale.
Astăzi, supa cremă de ciuperci e peste tot – de la bistrouri cu prețuri amețitoare, până la meniul zilei de la colțul blocului.
Supa cremă de ciuperci nu are nevoie să impresioneze. Doar să stea caldă într-un bol, să te privească aburind și să-ți spună, în cea mai delicată franceză: Bon appétit!
Advertisment