- Donald Trump își expune constant dorința de trofee și premii, iar mari companii exploatează această slăbiciune pentru a obține tratament preferențial, scrie Bloomberg.
- Apple, Nvidia, AMD, Nippon Steel și Intel oferă investiții, acțiuni sau acorduri speciale, iar Trump răspunde cu scutiri de taxe, aprobări și sprijin public.
- Modelul de „negociere” al lui Trump aduce beneficii rapide companiilor și satisfacție personală președintelui, dar lasă incerte avantajele pe termen lung pentru economie.
Donald Trump se autointitulează „cel mai transparent președinte din istorie”, iar comportamentul său îi susține parțial afirmația, potrivit Bloomberg.
Advertisment
Spre deosebire de majoritatea oamenilor, el își expune public gândurile, frustrările și dorințele prin postările frecvente pe Truth Social și prin declarațiile spontane făcute în fața camerelor. Printre pasiunile sale declarate se numără setea de premii și trofee – de la Nobelul pentru Pace la competiții de golf organizate pe propriile terenuri.
Trump transformă relațiile cu marile companii în trofee personale
Această slăbiciune este exploatată de liderii unor mari corporații. Tim Cook, CEO Apple, îi oferă lui Trump o statuetă personalizată în aur și obține în schimb scutiri de la tarifele pentru cipuri. Nvidia și AMD negociază un acord prin care SUA primește 15% din vânzările lor în China, iar Trump renunță la opoziția cu privire la exporturile. Nippon Steel primește undă verde pentru achiziția US Steel după ce oferă guvernului o „acțiune de aur”. Astfel de aranjamente îi aduc lui Trump satisfacția de a câștiga „trofee”, iar companiilor tratament preferențial.
Titlurile zilei
Un caz recent este cel al lui Lip-Bu Tan, CEO Intel. După ce Trump îi cere demisia, Tan se prezintă la Casa Albă și acceptă să vândă guvernului american 10% din companie pentru 8,9 miliarde de dolari. Acordul îi asigură sprijinul public al președintelui și, indirect, o garanție că Intel poate beneficia de ajutor guvernamental în caz de eșec.
Totuși, relația cu Trump rămâne volatilă: chiar și companii care promit investiții uriașe în SUA, precum Hyundai, sunt ulterior vizate de acțiuni dure ale administrației. Mai mult, cumpărarea de acțiuni în companii private de către stat, pe bani publici, stârnește critici izolate în rândul republicanilor, dar majoritatea partidului acceptă noul model de intervenționism.
Pe scurt, Trump transformă interacțiunea cu marile corporații într-un joc de trofee personale și înțelegeri rapide, prin care companiile cumpără bunăvoința președintelui, iar acesta își consolidează imaginea de negociator care „câștigă” mereu, chiar dacă beneficiile pe termen lung pentru economie rămân incerte.