Cristian Păun, profesor de economie: Până nu scăpăm de problema deficitului, nu o să scăpăm de presiunea pe prețuri. Rămâne în continuare inflația generată în bună măsură de această situație încă nerezolvată a problemei deficitului

• Inflația în România crește la 7,84% în iulie an/an.
• Față de luna trecută, rata inflației are un avans de 2,68%.
• Prețurilor alimentelor au un avans de 7,67% an/an.

Inflația din România explodează în iulie. Comparativ cu aceeași lună din 2024, rata anuală a inflației ajunge la 7,84%, după ce în iunie se situează la 5,7% an/an. Raportat la luna precedentă, avansul este de 2,68%.

Datele INS arată că accelerarea inflației este determinată de creșterile de prețuri la alimente și servicii, de 7,67% respectiv 7,33%, în timp ce mărfurile nealimentare urcă cu 8,18%.

Deși prețurile alimentelor nu cresc spectaculos, eliminarea plafonării tarifelor la energie electrică de la 1 iulie duce la majorarea facturilor la curent cu o medie de 61,5% față de luna iunie.

La publicarea datelor INS pentru august, se vede și efectul măsurilor fiscale noi: creșterea cotei standard de TVA la 21%, majorarea TVA pentru produsele de bază la 11% și urcarea accizelor cu 10%.

Ce spune Cristian Păun, profesor de economie?

„În primul și în primul rând trebuie spus că până nu scăpăm de problema aceea structurală și anume deficitul bugetar, noi nu avem cum să scăpăm de presiunea inflaționistă. Deci, o bună parte din această inflație vine pe fondul deficitului. De ce? Pentru că deficit înseamnă niște cheltuieli publice, făcute din ceva ce noi nu reușim să extragem din economie prin taxare. Adică, dacă eu vă taxez pe dumneavoastră, dumneavoastră nu mai consumați. Și dacă dau banii prin taxare, îi redistribui colegii dumneavoastră de platou, practic colega o să preia consumul dumneavoastră și pe partea de cerere, nu avem decât o mutare a cererii dintr-o parte în alta, o redistribuire a ei prin taxare. Dacă statul s-ar limita la cât încasează ca taxe, această redistribuire n-ar avea un impact semnificativ pe prețuri.

Dar, pentru că statul vine și spune așa, eu nu încasez cât cheltuiesc, eu aduc din viitor niște bani, și nu puțin, deficitul bugetar este foarte mare, miliarde de euro, zeci de miliarde de euro pe an. Acei bani nu există, nu-i produce economia românească astăzi ca să-i poți taxa, să redistribui cerere dintr-o parte în alta, prin intermediul bugetului. Astăzi bugetul aruncă în economie o cerere de bunuri și servicii, pe datorie, prin acest deficit bugetar enorm pe care îl produce astăzi guvernul român. Și atunci, până nu scăpăm de problema deficitului, nu o să scăpăm de presiunea pe prețuri. Rămâne în continuare inflația generată în bună măsură de această situație încă nerezolvată a problemei deficitului. Și acum vin niște probleme specifice acestor luni. Prima dintre ele a ați enumerat-o dumneavoastră, este vorba despre acel preț plafonat la energie. Care-i problema cu acel preț? La acel preț noi plăteam energie ieftină și statul, pe deficit, urma să dea companiilor diferența de preț. Adică tot din bani pe care nu îi aveam.

Și atunci noi plăteam puțină energie, prețul fiind plafonat, restul banilor mergând către o cerere suplimentară de bunuri și servicii în piață, din bani, repet, pe care nu îi avem și pe care îi introduceam în mecanismul acestui sistem de plafonare, de fapt o subvenționare directă a prețului. Astăzi vedem companiile din energie dau în judecată statul român pentru că ele nu-și primesc banii aceia, nu puțini, cu care au finanțat, într-o primă fază, aceste companii din energie au finanțat acest preț scăzut la energie. Deci, ca să poți să scazi prețul la energie, în niciun caz subvenția sau plafonarea nu este o soluție. Era o soluție, poate, temporară. Dar noi în acest timp ar fi trebuit să facem investiții, să pornim niște centrale pe gaz, de ce nu, să pornim o producție de energie ieftină. Ori vedem că pe partea de producție în acești 2-3 ani de când tot plafonăm prețuri, n-am făcut nimic.

Și acum avem această creștere de prețuri la energie, gaz și ce o să mai avem, care, evident că, se regăsește în toate bunurile din piață. Pentru că vorbim de produse alimentare care se refrigerează, se congelează, care consumă foarte multă energie. Și avem acest puseu inflaționist. Problema este că noi avem acest puseu inflaționist la alimente, de exemplu, în timpul verii, când se presupune că oferta de produse agroalimentare este foarte bună și ea poate compensa orice încercare de a introduce în preț inclusiv această creștere la prețul energiei. Și o să vedem în continuare, repet, această problemă câteva luni, rostogolită, până când vom integra în preț noul preț la energie, combustibil, gaz și așa mai departe. Să sperăm că se întâmplă treaba asta până în iarnă, pentru că lucrurile, dacă se duc mai departe de iarnă, încep să se complice. Și acum vine a treia problemă specifică, cea legată de taxare, ați menționat-o. Creșterea TVA-ului va duce și ea la un puseu inflaționist în august.

Probabil că ne vom apropia cu inflația undeva către 8-8,5% pe luna august, luna septembrie, inflația acestui an. Marea problemă la inflație este că este un fel de taxă ascunsă, care se adaugă la taxa de anul trecut, de anul celălalt și așa mai departe. Ori în ultimii ani prețurile au crescut combinat undeva pe la 35% față de în momentul 2022, când a început de fapt să se simtă această presiune inflaționistă pe România. Repet, corelată foarte mult cu problema deficitului excesiv. De aceea este foarte important ca în perioada următoare noi să realizăm această corecție pe deficitul pe care îl avem. Sigur că noi sperăm că această corecție să se întâmple prin creșterea taxelor, dar și aici există o problemă, pentru că dacă tu crești taxele și nu faci reforme, până la urmă te trezești că de fapt încasezi mai puțin la bugetul de stat pe un consum și pe o producție în care se vor tempera, se vor atenua. Deci în perioada următoare sunt niște pericole pe care cetățeanul le va resimți în mod direct.

Cel mai important în momentul de față rămâne partea cu inflația, mai ales că creșterea taxelor este un fenomen care se întâmplă pe parte de consum, deci pe prețurile finale de consum, TVA, accizele care o să crească din august, fiind de fapt taxele care se vor duce în bună măsură în prețul final, prețul de consum. Deci o să vedem această presiune inflaționistă, care în general lovește în cei cu venituri mici și foarte mici mai abitir decât în ceilalți și o să vedem, evident, o accentuare a problemei sărăciei. Sper că acele, să spunem, categorii defavorizate să fie în continuare protejate de politici publice, pentru că și asta este o problemă. Guvernul probabil va avea mai puțin bani de protecție socială în perioada următoare. Deja vedem că acele etichete sociale care anul trecut și-acum 2 ani s-au distribuit lunar cu ajutorul Uniunii Europene, anul acesta se distribuie doar de două ori acele etichete sociale și nu știm ce va fi la anul.

Deci protecția socială deja vedem că încetul cu încetul frânează și atunci aceste categorii defavorizate pot avea probleme și mai mari decât au în acest moment. Deci sunt constrângeri, bătaie de cap foarte multă la nivel de guvern. Oamenii cu siguranță vor trebui să găsească soluții în perioada următoare, poate mai puțină risipă, poate o mașină în loc de două, o restrângere a cheltuielilor pe cât posibil, astfel încât să nu fim afectați de acest fenomen care rămâne din păcate în continuare unul periculos pentru cetățeni. În primul și în primul rând BNR are ca pârghie dobânda de referință. Deci dobânda de referință cu siguranță nu trebuie scăzută, trebuie menținută, crescută în corelație cu această inflație. De ce? Pentru că dacă tu dai drumul la dobândă și creezi o dobândă artificial, mică, necorelată cu rata inflației tu, practic, încurajezi și mai mult viața pe credit.

Ori, tocmai spuneam mai înainte că o parte din problemă vine din acest credit care în principal este credit guvernamental. Sigur că asta va scumpi inclusiv creditul la nivelul guvernului pe tot ce înseamnă datorie publică. De asta guvernul trebuie cumva forțat inclusiv prin mecanismul dobânzilor să-și mai tempereze apetitul pentru a produce deficit. Deci cu siguranță vom vedea în continuare o dobândă de referință care nu va scădea. Dobânzile în general nu vor scădea pentru că dobânzile în piață la bănci sunt formate pe baza dobânzilor la depozite și aceste dobânzi la depozite trebuie să plătească rata inflației, mai ales că acum avem și o taxare suplimentară pe depozitele bancare, acea contribuție la sănătate. Deci dobânzile nu vor scădea în perioada următoare. Dobânzile nescăzând în perioada următoare, cu siguranță cei care au rate vor simți presiunea în plus față de cei care nu au rate.

Există de asemenea problema creditelor pentru mediul de afaceri care n-au cum să ajungă la mediul de afaceri cu dobânzi mai bune pentru că avem această rata inflației și acest risc sistemic generate către deficitul bugetar. Deci dobânda de referință va fi o pârghe de intervenție și tot ceea ce înseamnă partea de rezerve obligatorie. Eu mă aștept, de exemplu, ca în perioada următoare, BNR-ul să umble puțin și la RME-ul pe lei, pentru că sunt două măsuri care pot fi aplicate, asta încât lichiditatea în sistemul bancar să fie ținută sub control și tot ce înseamnă presiune pe inflație să mai fie moderat. Dar din păcate să știți că soluțiile monetare la adresa inflației sunt doar soluții temporare ele câștigă puțin timp. Soluția nu acolo este, soluția este la guvern.

Noi prin pârghii monetare doar mai putem să mai atenuăm puțin acest efect temporar pe termen scurt. Pe termen lung însă viziunea trebuie și acțiunea trebuie să vină de la guvern, care trebuie să rezolve problema deficitului și evident că trebuie să rezolve o altă problemă care începe să devină supărătoare, faptul că economia nu crește, economia reală nu crește nu avem investitori străini care vin în România, vedem că banii europeni nu intră, pierdem proiecte europene, chiar proiecte importante tocmai ce am pierdut acel proiect în energie la Craiova, energie pe gaz, deci vedeți pierdem pe mâna noastră foarte multe oportunități ori astea nu se schimbă de la banca națională, nu se schimbă prin politica monetară, politica monetară este foarte limitată pe soluția pe termen lung la problema inflației, de asta România este de foarte multă vreme campioana inflației, pentru că problemele sale structurale nu își găsesc soluția în acțiuni guvernamentale ne amăgim dacă noi o să credem că prin politici monetare, doar prin politici monetare noi vom putea rezolva problema inflației, va trebui făcut și altceva cu precădere pe partea economică.

Eu cred că o va face chiar începând din august, adică logic ar fi să vedem o dobândă ușor mai mare de referință în august, chiar preventiv puțin, ca să mai tempereze partea de impact al taxării și al liberalizării pieței de energie în România adică eu preventiv în august aș veni deja cu o dobândă de referință în sus, n-aș mai menține actualul plafon, tocmai pentru a temperara apetitul pentru credit la nivel guvernamental, la nivel de persoane fizice și la nivel de companii, adică cumva o să vedem, sigur cele mai problematice rămân companiile în toată această discuție, dar în perioada următoare, ca să putem să temperăm expansiunea monetară, expansiunea creditului trebuie temperată dar nu este o soluție adică pe termen lung dacă mergem numai pe așa ceva cu siguranță nu ne dezvoltăm pentru că nu se dezvoltă afacerile, deci tu trebuie să nu gâtui și mai mult mediul de afaceri, tu trebuie cumva să vii repede, suntem condamnat să facem reformele acelea pe care le așteptăm cu toții și care să îi libereze din cheltuielile statului și să tempereze mult din deficit.

Trebuie să renunțăm la această încăpățânare, mă refer la politicieni, de a nu face reforme, de a nu moderniza România, creșterea taxelor nu reprezintă modernizarea României, nu reprezintă reformarea României. Din altă parte trebuie să vină reformele, repet, pe care le așteptăm cu toții de generații, eu aștept cred că sunt generație pierdută deja, mi-am pierdut speranța de a mai merge pe autostradă până acasă, la mine, la Alba Iulia. Adică e un sentiment din asta foarte ciudat așa, în care nu se întâmplă lucru și ne alegem tot timpul cu inflație și taxare. Asta este, cumva suntem pedepsiți mereu noi pentru lucru care nu se întâmplă România. Nu știu, să sperăm, tot timpul suntem cu această speranță în suflet că ceea ce se va întâmpla mai departe va fi în beneficiul nostru mai mult. Altfel, o să tot plătim inflație și taxe mai mari vreme de ani buni de acum înainte”, spune el.