Csaba Balint, membru board, BNR: Riscul recesiunii există mereu. Într-o economie de piață, o dată la șapte ani, opt ani, zece ani, e normal să avem o creștere economică negativă, să avem o recesiune

• BCR: Pachetul de consolidare fiscală anunțat este inflaționist.
• BCR: Până în 2026, dobânda-cheie nu se modifică.
• BCR: În 2026, estimăm o reducere totală de 1,5% a dobânzii-cheie.

BNR estimează că rata anuală a inflației crește semnificativ în lunile următoare și depășește prognoza din mai 2025, din cauza efectelor temporare generate de expirarea plafonării prețurilor la energie și de majorarea TVA și accizelor de la 1 august. Inflația se menține la 4,85% în aprilie și urcă la 5,45% în mai.

În acest context, BNR menține dobânda-cheie la 6,5%, nivel la care se află din august 2024, deși o reducere este considerată benefică pentru stimularea creditării și a economiei, care stagnează în primul trimestru din 2025.

Creșterea economică, susținută anterior de consumul populației, încetinește vizibil. Pe măsură ce taxele cresc și veniturile scad, resursele pentru consum se diminuează. Totodată, aplicarea pachetului fiscal și ajustarea investițiilor publice reduc șansele de relansare economică.

Ce spune Csaba Balint, membru board, BNR?

„Pe termen scurt ar fi foarte complicat să vorbim despre o reducere a dobânzii de politică monetară. Măsurile, în primul rând, de la 1 iulie, schema de plafonare a energiei electrice va expira. Asta înseamnă că va avea un impact considerabil asupra inflației, iar de la 1 august majorarea taxelor, TVA și accize, de asemenea va genera un impact asupra inflației.

Probabil, cu aceste creșteri din luna iulie și din luna august, în următoarea perioadă rata anuală a inflației headline ar putea să ajungă undeva în zona de 8-9%. În astfel de situații ar fi foarte complicat, cel puțin pe termen scurt, să vorbim de o scădere a ratei dobânzii. Pe de altă parte, cealaltă variantă extremă, majorarea, nu ar fi adecvată în această situație, și în acest context am decis menținerea dobânzii de politică monetară și avem destul de multe argumente pentru această reacție.

Primul este natura șocului: totuși, vorbim atât de eliminarea sau expirarea schemei de plafonare, cât și de creșterea, majorarea considerabilă a taxelor — acestea reprezintă un șoc de ofertă. Deci vorbim despre natura șocului. În astfel de situații, recomandarea este ca Banca Centrală, politica monetară, să nu reacționeze la astfel de evoluții și cam asta am făcut și noi.

Creșterea prețurilor înseamnă și generează un impact negativ asupra cererii. În acest context, decalajul negativ al PIB-ului se va accentua, cererea va fi destul de slabă. Este important să vorbim și despre un alt factor: măsurile anunțate și adoptate recent cu siguranță pe termen scurt sunt dureroase, însă pe termen mediu și lung gestionează problema fundamentală a economiei românești și anume deficitul bugetar și deficitul de cont curent.

În plus, ne așteptăm ca pe un termen mai îndelungat, după ce impactul acestor măsuri se diminuează, inflația să fie mai scăzută pe un orizont mai îndelungat decât într-un scenariu în care astfel de măsuri nu ar fi fost luate. În cazul în care ne uităm la evoluția inflației fără impactul ajustat cu acest efect specific care provine din expirarea schemei de plafonare și majorarea taxelor, probabil inflația va avea o perspectivă ceva mai îmbunătățită.

La ce putem să ne așteptăm în privința politicii monetare? Pe termen scurt este necesar să monitorizăm și să analizăm cu atenție gradul de transmisie a șocurilor în prețurile de consum și să monitorizăm de asemenea foarte atent evoluția așteptărilor inflaționiste. În cazul în care riscurile la adresa inflației se vor reduce, perspectiva va deveni mai clară, atunci se va schimba și natura discuțiilor din bord.

În ceea ce privește riscul recesiunii, cu siguranță acest risc există. Noi, în Banca Națională a României, totuși ne așteptăm la o creștere economică ușoară anul acesta, marginal peste zero, sprijinit și de o performanță bună în sectorul agricol, dar trebuie să recunoaștem că acest risc există.

Într-un fel, riscul recesiunii există mereu. Într-o economie de piață, o dată la șapte ani, opt ani, zece ani, e normal să avem o creștere economică negativă, să avem o recesiune.

În această situație destul de complicată, acest risc cu siguranță este mult mai ridicat. Este posibil ca pe un orizont de un an să avem un trimestru, două trimestre sau să vedem trimestre și cu creștere negative”, spune el.