- România are un grad scăzut de bancarizare, dar sectorul e stabil, cu potențial mare de creștere, scrie ZF.
- Fintech-urile presează băncile să inoveze, iar reglementările trebuie să echilibreze controlul și inovația.
- Piața imobiliară crește pe fondul ofertei scăzute, iar digitalizarea impulsionează consumul și creditarea.
România are în continuare un grad redus de bancarizare, în jur de 65%, ceea ce lasă un spaţiu semnificativ de creştere faţă de alte ţări precum Polonia, unde bancarizarea depăşeşte 90%, conform ZF.
Advertisment
Sectorul bancar românesc este sănătos şi rezilient, iar piaţa se află pe un trend ascendent, chiar dacă ritmul este mai temperat comparativ cu anul 2024, mai ales în zona depozitelor.
Ce spune Alexandra Manciulea, partener şi coordonator, Banking & Financial Services, Filip & Company?
„În domeniul bancar, în ultimii ani, s-au făcut foarte multe modificări legislative: zona de digitalizare în sectorul financiar este foarte impactată de aceste modificări. Piaţa o ia înaintea legislaţiei. Legislaţia trebuie să ţină pasul şi să reuşească să obţină o balanţă între a nu reglementa prea mult, astfel încât să frâneze inovaţia.
Titlurile zilei
Există reglementări interesante, care încă nu sunt implementate în legislaţia din România, dar o să vină dinspre Europa. În zona de sustenabilitate există un fel de tendinţă mai degrabă de dereglementare în această zonă.
S-a adoptat la nivel european o directivă, aşa-numita directivă Stop the Clock, prin care, practic, anumite companii care trebuiau să intre în zona de raportare pe criterii de sustenabilitate, începând cu 2026 şi 2027, nu mai intră. În plus, au ridicat foarte mult şi pragurile de raportare. Iniţial, planul era să raporteze companii care aveau peste 250 de angajaţi şi un anumit volum al cifrei de afaceri.
Acum, pragul a crescut la 1.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri mai mare. Raportarea va viza un număr mult mai restrâns de companii chiar şi atunci când va deveni aplicabilă.
Observăm o tendinţă ca obligaţia de sustenabilitate să se mute din zona de reglementare şi obligaţie, în zona voluntară — în aşa-numitele obligaţii contractuale — în posibilitatea obţinerii unor marje mai bune de dobândă atunci când sunt asociate criterii de sustenabilitate, care, odată îndeplinite, pot scădea marja la dobânzi. Aşa-numitele credite cu componentă de sustenabilitate”, spune ea.