Cristian Păun, economist: Deblocarea fondurilor europene trebuie să fie prioritate zero pentru următorul guvern

• Deficitul bugetar scade la 2,95% din PIB, de la 3,25% în 2024.
• Veniturile bugetare urcă la 199,9 mld lei, +9,4% an/an.
• Cheltuielile totale cresc cu 6,6%, la 255,8 mld lei.
• Încasările din dividende se dublează: +103,4%.
• Contribuțiile de asigurări urcă la 67,7 mld lei, +10,2%.
• TVA colectat net ajunge la 39 mld lei, +1,2%.
• Dobânzile cresc la 20,4 mld lei, +6,6 mld lei față de 2024.
• Cheltuielile de personal urcă cu 12,4%.

Deficitul bugetar al României scade la 2,95% din PIB în primele patru luni din 2025, față de 3,25% din PIB în aceeași perioadă din 2024.

Veniturile totale ajung la 199,92 miliarde de lei, în creștere cu 9,4% față de anul anterior. Î
ncasările din impozitul pe salarii și venit au fost de 19,62 miliarde de lei, cu +25,8% an/an.

Cheltuielile totale ale bugetului au fost de 255,89 miliarde de lei, în creștere cu 6,6%.

Cheltuielile cu dobânzile ajung la 20,42 miliarde de lei, cu 6,64 miliarde de lei mai mult față de aceeași perioadă din 2024.

Iar cheltuielile de personal cresc cu 12,4%, până la 56,55 miliarde de lei.

Execuţia bugetară din primele patru luni ale anului arată că asigurarea de surse de venituri pentru menţinerea ritmului investiţional şi plata salariilor şi pensiilor majorate anul trecut reprezintă o provocare uriaşă.

România va putea atinge ţintele de deficit asumate doar prin măsuri ferme, reducerea cheltuielilor şi crearea unui stat mai suplu”, scrie Tánczos Barna, ministrul Finanţelor, pe Facebook.

Ce spune Cristian Păun, economist?

„În principiu, acest deficit la trei luni arată că de fapt noi am atins ținta în trei luni, ceea ce trebuia să se întâmple în 12 luni.

Dacă ar fi să înmulțim aritmetic simplu, deficitul pe final de an riscă să fie de trei ori mai mare decât acest 3% pe primele patru luni. Deci am putea avea undeva tot pe la 9%, noi trebuie să avem mult mai puțin.

Putem să ne salvăm însă dacă ne apucăm de treabă. Și aici mă refer în principal la deblocarea fondurilor europene. Trebuie să fie prioritate zero pentru următorul guvern. Ele sunt blocate de aproape un an, un an jumătate. Și ele trebuie corelate cu reformele. Adică mai putem să salvăm bani nu doar din deblocarea fondurilor europene, dar salvăm bani și din reformele cu care vin la pachet o parte din aceste fonduri europene. Și pe care le-am tot amânat și ele trebuie readuse pe masă, deblocate aceste reforme. Și în acest fel să începem să împingem economia în față. Trebuie să deblocăm economia reală. Ea se află astăzi într-un impas.

Și aici sunt mai multe, să spunem așa, cauze. Dar sunt și niște cauze pe care le putem controla noi din interior. Cred că ar trebui să ne schimbăm puțin mentalitatea. Eu spun de ceva vreme că în România există această mentalitate ostilă față de capital, față de capitalul privat, față de capitalul străin. Și permanent îi considerăm niște dușmani de clasă, deși ei sunt principalii actori ai dezvoltării României, dezvoltării sustenabile a României.

Și tot timpul avem această, cum să spun eu, mă refer la funcționărime, această obsesie de a-i taxa, considerându-i că sunt insuficient taxați. Și le punem tot felul de aberații fiscale pe cap. Taxă pe stâlp, supra-taxarea profiturilor. Tot timpul avem această atitudine. Ei câștigă prea mult, ei obțin prea mult profit și trebuie să îi jecmănim, neapărat trebuie să îi jecmănim.

Și un alt element pe care nu prea l-am văzut pe agenda publică în ultima perioadă și trebuie readus pe agenda publică este cel legat de privatizare. Domnule, noi nu putem să mai avem companii de stat, cum ar fi, de exemplu, Hidroelectrica, că o să-mi spuneți, nu numai că sunt de stat, ci sunt ale statului. Sunt ale statului, dar pentru că sunt ale statului, statul le populează cu tot felul de politruci prin consiliile alea de administrație.

Dacă ele ar fi listate pe bursă, ar fi privatizate, românii ar avea acces la aceste companii investind în ele, cei care vor fi numiți acolo de către acționarii români vor acționa în consecință în favoarea acestor companii și le vor dezvolta mai departe mult mai bine decât o fac astăzi găștile astea de politruci din consiliile de administrație care nu vor, de cele mai multe ori, binele românilor, binele României.

Și atunci trebuie să readucem în discuție această privatizare a companiilor de stat și concomitent cu privatizarea o să vină și eficientizarea lor, fără doar și poate. Statul nu are nevoie să aibă bănci. Statul trebuie să se ocupe de educație, sănătate, siguranță națională, apărare și justiție. El nu trebuie să fie bancherul României.

Are astăzi statul, sunt vreo 3 sau 4 bănci de stat. Avem companie națională de investiții, avem bancă de dezvoltare și de investiții, deci avem tot felul de structuri și parastructuri din astea create, care astăzi consumă resurse în multe cazuri, fără să producă valoare adăugată pe potrivă. Ori astea trebuie incluse în pachetul de reformare a României.

Haideți să vedem discuții serioase pe problema județelor a acelei organizării administrativ-teritoriale a României. Haideți să reluăm discuția zonelor metropolitane care să preia comunele de pe o rază de 10-15 km în jurul localităților mari din această țară. Haideți să ne continuăm proiectele de infrastructură, să conectăm regiunile între ele, să conectăm elementele din interiorul unei regiuni mai bune și în capitalele acestor regiuni sau în zonele mai dezvoltate a acestor regiuni să începem să construim spitale regionale, metropolitane, Dumnezeu cum le spunem noi, dar să nu mai risipim resursele rare pe care noi le avem și în felul acesta România va fi împinsă în față, România va avea acea creștere economică reală care va extinde pe cei pe care tu îi taxezi și va genera sursa sustenabilă a veniturilor la bugetul statului.

Sigur, nu mai este timp, dar dacă punem un pic de presiune pe funcționarii din România care au cam tras mâța de coadă în ultimii 2 ani electoral, poate reușim să salvăm în bună măsură bugetul statului să nu fie nevoie să sărim direct la creșterea taxelor.

Creșterile de taxe vor avea efectul contrar și nu vor ajuta să ne reformăm pe tot ce vorbeam aici. Degeaba crești tu taxele, TVA-ul, dacă tu n-ai rezolvat problema chipului de TVA. De ce să duci bani mai mulți într-un stat nereformat, într-un stat care, repet, se ocupă de alte lucruri decât cele esențiale pentru care ar putea să se ocupe. De asta am ajuns aici, să avem un deficit de trei ori mai mare, pentru că și statul se ocupă de trei ori mai multe prostii decât cele de care ar trebui să se ocupe în mod normal.

Tu nu poți să nu absorbi nici un fond european în 2024 și în 2025 la fel. Tu, funcționar din Ministerul Fondurilor Europene, să ceri acum taxe mai mari. Tu ar trebui să-ți ții gura că n-ai făcut nimic în ultimii doi ani acele fonduri europene fiind vitale pentru bugetul de stat.

Iar pentru că nu s-au făcut reformele, în bună măsură din cauza politicienilor, avem întârzieri pe PNRR. Plătim din bugetul de stat infrastructura, ca altfel proiectele s-ar închide și le trecem pe deficit datorie pentru care plătim dobânzi, dar în schimb refuzăm sistematic să ne punem pe treabă și să aducem acei bani cu o viteză mai mare în bugetul de stat.

Sunt state care sunt mult mai avansate, aproape au terminat toți banii din PNRR și foarte posibil să primească și din banii noștri cei pe care nu i-am absorbit. Ar trebui să ne fie puțin rușine de toată această situație, mă refer la cei responsabili, să vedem acel pas în spate și nu un pas în față cu o pancardă „e timpul să creștem taxele în România”. Pentru că nu e timpul să creștem taxele în România, repet, o țară care are multe probleme de reformă astăzi.

Păi domnule ce am spus, sigur că poate, dar asta înseamnă să vezi cu acei funcționari îngrijorați. Băi, trebuie să facem cumva să nu creștem taxele, să atingem și ținta de deficit și să ne atingem și obiectivele de dezvoltare pentru anul 2025.

Sigur, e o mare problemă pentru că toate aceste instituții care sunt astăzi plătite de la bugetul de stat sunt pline de incompetenți, pline de politruci, pline de mici politici care, cum să spun eu, ei ne sabotează acest plan de a ieși din impas. Foarte probabil să nu ieșim din acest impas. Dar dacă nu ieșim din acest impas, funcționărimea care astăzi cere cu toți bojocii taxe mai mari, funcționărimea asta va purta întreaga vină.

Deci ei cumva trebuie să se gândească, bă, dacă nu reușim treaba asta, o să fie și mai rău. Cu fiecare amânare a rezolvării problemelor ne va fi și mai greu, ne va fi și mai rău. Probabil că vor fi unii responsabili dintre acești funcționari care vor mâna la oaste și schimbarea asta pe care am avut-o prin votul la președinte poate va da un semnal clasei politice că ceva trebuie schimbat.

Nu să vin din nou cu aceleași povești, hai să readucem în discuție taxarea progresivă. Taxarea progresivă nu e o chestie magică. Nu te salvează taxarea. Oricât de progresivă sau neprogresivă este, astăzi este o idee proastă să schimbi ceva la regimul fiscal. Din potrivă, poate ar fi cazul să mai scoatem din aberațiile alea fiscale care nu aduc bani la bugetul de stat.

De exemplu, repet, taxa de stâlp nu aduce aproape nimic la bugetul de stat. Dar e frumos să-i stresezi pe cei din mediul privat cu o taxă pe stâlp, să arăți poporului că tu te lupți cu ăia din companiile private și îi înfierezi. Deși dacă stai să te gândești la o soluție mult mai bună, mai elegantă, dacă tu voiai să ai taxa asta pe stâlp care, repet, nu aduce mare lucru, puteai, de exemplu, să spui mărim durata de viață a bunurilor atunci când se amortizează. Și în felul ăsta mai scădem din scutul fiscal și efectul era fix la fel.

Dar ce să ceri unor oameni care nu prea pricep multă economie, multă fiscalitate? Ei au venit cu taxa pe stâlp. Stai acum și raportează numără stâlpi din companie și calculează cât ar trebui să-i plătesc statului pe stâlpii ăștia.

Păi se uită un investitor la România, un investitor străin care vine și zice, băi, vreau să fac semiconductori în România, da? Tocmai ce vorbeați de semiconductorii care vin din Taiwan în Europa. Vine în România. Și vine ăla și zice, băi, stai un pic, că eu vin în România și trebuie să plătesc taxa pe stâlp, trebuie să plătesc supra-taxare, n-am infrastructură, am birocrație, am corupție, am toate lucrurile astea pe masă.

Păi de ce să vin în România când pot să mă duc în oricare țară din jurul României unde lucrurile se întâmplă mult mai ușor? Până și suveranista Ungarie, investițiile străine sunt tratate cu prioritate zero. Noi ne batem joc efectiv de lucrurile astea.

Păi n-ai cum să ai dezvoltare dacă tu nu ai adus deja companii care să prelucreze gazul de la Marea Neagră, să facă petrochimie aici, să facă îngrășăminte chimice aici, să facă energie aici. Am văzut, da, o veste bună aceea cu compania de mai înainte preluată de capitalul românesc Umbrărescu pe zona tehnologiei de gaz.

Dar trebuie mai mult, trebuie mai mult capital străin că Umbrărescu nu are capitalul pe care îl are piața americană de capital sau piața globală de capital. Trebuie aduși jucători importanți care nu se uită prin buzunare după capital când vin să facă investițiile astea.

Asta este, repet, este o problemă legată de viziune și o problemă legată de încăpățânare. Sper ca noua administrație care vine la Palatul Victoria să aibă determinarea, energia și încăpățânarea să pună șaua pe toți acești funcționari care astăzi urlă hai să mai punem niște saci în căruța trasă de sectorul privat care gâfâie săracul și tu te gândești să-i mai pui un sac, doi în căruță că o să fie bine.

Nu o să fie bine mai bine mai dai jos din sacii ăia că povara e destul de mare, dacă ați vrea să vă întrebați bine. Povara acumulată, e multă”, spune el.