Alexandru Ciocan, senior researcher, Energy Policy Group: Schema de plafonare are rolul de a tempera șocul din piața de energie

• ZF: Din iulie, facturile cresc cu 15%–121%.
• ZF: Un consumator cu 92 kWh plătește 138 lei, față de 63 lei acum.
• ZF: Energia costă în piață 625 lei/MWh.
• ZF: 4,5 milioane de români vor avea facturi duble.
• ZF: Statul întârzie plățile iar furnizorii au probleme de lichiditate.
• Subvenția actuală nu mai este sustenabilă, spun experții.
• ZF: Statul pregătește sprijin pentru 6 mil. de consumatori.
• ZF: Suma necesară e între 300 mil. și 1 mld. euro/an.

Sunt șanse ca din 1 iulie, peste 4,5 milioane de români să resimtă un șoc în facturile la electricitate.

Simulările Ziarului Financiar arată creșteri între 15 și 121%, în funcție de consum.

Exemplu concret? O factură de 63 de lei pentru un consumator modest, de 92 kilo Wați oră, va ajunge la 138 de lei. Dublu, aproape peste noapte.

Statul renunță la plafonare și pregătește un sistem nou de sprijin, dar deocamdată nu există o soluție clară.

Ce spune Alexandru Ciocan, senior researcher, Energy Policy Group?

„Pentru început aș începe prin a spune că schema de plafonare a avut un rol de a tempera șocul din piața de energie cauzate din războiul din Ucraina, cu consecințe în ceea ce privește inflația, puterea de cumpărarea populației, cererea agregată și creșterea economică.

În momentul de față vedem că nu mai există aceeași volatilitate a prețurilor în piață și chiar dacă poate nu ne place această schemă, trebuie eliminată, pentru că, în fapt, ea nu poate substitui măsuri structurale necesare pentru creșterea veniturilor populației, pentru reducerea ponderii cheltuierilor cu utilitățile, în totalul veniturilor gospodăriilor sau pentru investițiile în sectorul energetic.

În momentul de față, principala problema schemei de plafonare este că aceasta distorționează piața, deoarece limitează furnizorii în adoptarea unor soluții diverse, reachiziția de energie, de asemenea limitează investițiile în capacități noi de producție, de energie în dezvoltarea infrastructurii, precum și în soluții de eficiență energetică.

Într-un mediu dominat de intervenții administrative, apetitul investitorilor scade, iar factorii de dimensiuni mai reduse pot fi eliminați. V-aș spune că cu cât o schemă de plafonare vigoară este pentru un timp, interval mai lung de timp, cu atât dezechilibrele create devin mai semnificative decât beneficiile aduse pe termen scurt.

În acest sens, trebuie să ne uităm și să evaluăm în ce măsură conceptul schemei de plafonare, care este un program aplicabil general, reprezintă o formă judițioasă de cheltuire a banului public, dar fiind caraterul său atât de nediferențiat.

Așteptăm din partea Ministerului Energiei să vină cu un mecanism de sprijin care trebuie conceput astfel încât să evite aplicarea unor măsuri cu caracterul generalizat și care ar putea viza un număr disproporționat de mare de gospodării.

Nu susținem declarația sau acel scenariu al Ministerului Energiei în care spune că probabil un număr de 6 milioane de gospodării ar avea nevoie de a fi subvenționate în continuare.

Este esențial ca obiectivul principal al măsurilor să rămână clar orientat către nevoile reale, evitând transformarea procesului de alocare într-un demers aleatoriu. Nu neapărat, nu.

Aș spune doar că trebuie să ne orientăm să ajutăm acei consumatori care într-adevăr se află în situații de a fi consumatori vulnerabili și ajutoarele să fie efectiv direcționate către aceste segmente de piață.

Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că investițiile în sectorul energetic, atât în infrastructură încât și în noi capacități de producție, sunt cele care vor determina pe termen lung să avem o scădere a preturilor la energie”, spune el.