Cezar Gheorghe, fondator, AGRIColumn: Noi trebuie să ne sindicalizăm

• Ministerul Agriculturii are un program de stimulare a exporturilor
• Programul include promovarea produselor românești
• Fermierii cer compensarea pierderilor pe 8 ani
• Agricultura cere coordonare interministerială
• Obiectivul fermierilor: excedent agroalimentar în 10 ani
• Zootehnia devine prioritate strategică pe termen lung
• Agroindustria este un pas spre a integra produsele primare
• Materia primă produsă de fermieri trebuie valorificată mai departe
• Creditarea este o altă provocare în agribusiness
• Costurile de producție cresc constant pentru fermieri
• Agricultura contribuie cu 4,5% la PIB-ul național
• Agricultura îşi poate dubla ponderea în PIB în 10 ani
• România are o suprafaţă de teren arabil de 9 milioane de hectare.

Florin-Ionuț Barbu, ministrul Agriculturii, spune că în următorii patru ani sumele alocate din Programul Național Strategic și de la bugetul de stat pentru sectoarele vegetal, zootehnic și procesare se ridică la 10 miliarde de euro

Agricultura este un domeniu strategic care trebuie să funcționeze optim indiferent de circumstanțele politice interne sau internaţionale.

E un domeniu preponderent de acțiune al sectorului privat, însă din cauza dependenței sale de condițiile climatice, de infrastructură, sprijinul întărit al statului în tratarea unor astfel de probleme este esențial, spune Clubul Fermerilor Români, care are o serie de propuneri pentru dezvoltarea și modernizarea agriculturii românești.

Agricultura poate să alimenteze PIB-ul mai bine, dacă vom face trecerea către agroindustrie, digitalizare și sustenabilitate.

Jucătorii din piață au nevoie de continuitate instituțională, acces transparent la fonduri și un calendar predictibil pentru plățile esențiale.

În paralel, problemele structurale din sector persistă: secetă severă în mai multe regiuni, creșterea costurilor de producție, întârzieri în livrarea subvențiilor și dificultăți în accesarea programelor de sprijin.

Ce spune Cezar Gheorghe, fondator, AGRIColumn?

Care sunt cele mai importante propuneri, direcții, pe care le înaintați statului în ceea ce privește modernizarea agriculturii românești? Cum putem dubla PIB-ul în agricultură, de ce măsuri are nevoie acest sector pentru a performa și a alimenta mai bine economia?

„Aş începe prin a vă spune aceeaşi cifră, fix aceeaşi cifră pe care o prognozează domnul ministru Barbu şi anume 10 miliarde de euro. Exact atât a pierdut agricultura României în 4 ani de secetă. 2020, 2022, 2023 şi 2024. Cumulat pierderi din recolte şi din input-urile, adică ceea ce s-a băgat în pământ şi nu s-a mai recuperat niciodată.

Mie mi se pare în acest moment că vorbim efectiv degeaba. Toată lumea vorbeşte, dar nimeni nu face absolut nimic. Pentru că nimeni nu este în stare, şi îmi pare rău că sunt atât de drastic, să creeze o infrastructură a necesarului pentru România.

În câteva linii mari, noi trebuie să avem următoarele lucruri. Unu: Apă. Pentru că apa este esenţa, apa este cea care aduce valoare adăugată culturilor şi randamentelor pentru culturile intensive, pentru segmentul de legume, fructe, pentru tot ce vreţi dumneavoastră. Doi: Noi trebuie să avem un sector care să se ocupe de costuri. Şi vorbesc aici de cost de tehnologie, cost de energie şi costurile realizării infrastructurii. Fără aşa ceva nu poţi.

Apoi trebuie sindicalizare, pentru că sindicalizarea nu înseamnă altceva decât a grupa în mod efectiv clastere foarte mari de fermieri cu clastere foarte mari de procesatori şi împreună au acces la finanţare, la tehnologie şi implicit la o distribuţie uniformă pe tot teritoriul României şi de ce nu în afara graniţelor ţării. Pentru că mâncarea se cere, dar noi nu ştim să acţionăm în mod concertat. Totul pleacă de jos sau de sus, cum vreţi dumneavoastră să o luaţi, tot acolo o sfârşim.

Pentru că dacă stăm să ne uităm la sindicalizare. Hai să spunem că adun 2-3 cooperative de fermieri cu 20-30 de mii de hectare. Cum adun procesatorii? Nu ştiu. Pentru că şi aici de altfel sunt funcţionate pe principiul fiecare pe turta lui. Noi trebuie să ne sindicalizăm.

Ne uităm cu invidie sau cu întrebări despre cum reuşesc spaniolii să producă carne de porc mai ieftină şi să o trimită în România în condiţia în care ei iau porumbul din România. Păi e simplu, oamenii ăia sunt sindicalizaţi la nivel de ferme, la nivel de procesare, la nivel de distribuţie. Noi trebuie să facem acelaşi lucru pe fiecare categorie de segment. De cereale şi oleaginoase, legume, fructe, carne şi lapte.

Distribuţia este esenţă, pentru că distribuţia trebuie să fie parametrată pe tot teritoriul României. Nu aşa, vinzi aici 10%, în hipermarket-ul cutare încă 15% şi după aia te plângi că nu te primeşte pe hipermarket şi te declasează. Nu, trebuie să arăţi într-adevăr că eşti o putere, o forţă prin volum şi prin calitate şi prin cadenţa care tu livrezi ca să poţi impune reguli contractuale şi volume.

Căci asta este la momentul actual ceea ce se întâmplă. Mai mult decât atât, vă dau un exemplu care poate părea deplasat, dar este extrem de real. Ştiţi că Rusia are 147 de ataşaţi agricoli? Aceşti pescăruşi, căci aşa îi numesc eu, nu fac altceva decât să meargă prin toate ţările lumii, să obţină contracte. La noi este un festival pur politic în care iese premierul, se duce prin Egipt, vine înapoi şi spune domnule, Egiptul vrea grâu.

Şi eu răspund, ok, ştiţi ce înseamnă un supply chain? Adică efectiv tot lanţul acesta, nu e simplu. Trebuie să pui bani pe masă, trebuie să creezi o infrastructură, trebuie să creezi o companie public-privată în care lumea să investească şi asta ar trebui formularea pentru România. Şi mă refer aici nu numai la cultura intensivă şi la legume-fructe identic.

Nimeni nu vrea două tone de mere sau cinci tone de mere. Lumea vrea volume cadenţate, la fel se întâmplă şi la grâu, la fel se întâmplă şi la porumb şi la rapiţă şi la ceea ce vreţi dumneavoastră să enumerăm aici. Însă procesarea în România din acest motiv nu este la cote înalte. Avem costuri foarte mari datorită fragmentării procesatorilor pe tot teritoriul României. Avem costuri iarăşi foarte mari pentru că procesatorii efectiv competiționează în piaţă şi avem foarte multe segmente acoperite de intermediari care efectiv nu îşi au rolul pe acest lanţ.

Fermieri în loc să fie sindicalizaţi, să semneze contracte pe un an, pe doi ani cu procesatorii, să ştie fiecare care are o predictibilitate şi o sustenabilitate în timp şi spaţiu, iar preţul să fie transparent şi în mod corect compus din relaţia burţieră plus cea din piaţa fizică. Nu, noi fiecare cum începe aşa termină, să-mi iertaţi exprimarea în Moromeţii 2, Niculae a spus ăştia, referindu-se la țărani că li s-a propus să rămână în sat, să aducă lumină țărani în ăştia, ăştia la pogonul lor începe lumea şi acolo se termină.

Deci începe de la noi, de la mentalitatea noastră de oameni. Pentru că noi nu trebuie să ne credem unul mai deştept ca altul. Iar statul trebuie să fie un bun administrator, să aibă oameni cu competenţe care să creeze această infrastructură. Şi încă o dată o repet, apa este esenţă şi primordială în creşterea randamentelor.

Ce, credeţi că România nu poate să producă 50 de milioane de tone de mărfuri? Ba da, poate să o facă, faţă de 27-28 câte are astăzi. Ce nu are, vă spun eu, nu are apă. Şi costurile acestea imense, pe care mulţi le ascund într-un coş agregat pe hectar, pe investiţie, pentru că avem acolo o compoziţie clară. Costul direct şi costul indirect. Când te hazardeşti şi faci cheltuieli foarte mari pe costul direct şi nu te opreşti la o marjă operaţională de profit de 20-25%, începi să pierzi şi te întrebi de ce în câţiva de zile, cu aceste probleme climatice care bine le-aţi expus, închizi ferma şi pleci acasă.

Cam asta este starea noastră de astăzi, iar politicienii vorbesc cât şi aşa e dat să fie, politicianul vorbeşte şi cam atât, din păcate”, spune el.