În fiecare primăvară, când natura renaște și clopotele Învierii răsună în liniște, în casele românilor se pregătește un fel de mâncare cu totul special — drobul. Nu este doar o gustare servită la începutul mesei pascale, ci un simbol profund al echilibrului dintre sacrificiu și sărbătoare, dintre tradiție și iubirea transmisă din generație în generație.
Făcut din măruntaie de miel, drobul reflectă respectul pentru darul primit, pentru animalul sacrificat în numele unei sărbători ce aduce lumină în suflete. Organele, atent fierte și tocate, sunt îmbrățișate de o mână generoasă de verdețuri proaspete: ceapă, usturoi, mărar și pătrunjel. Întregul amestec este legat cu ouă, asezonat cu sare, piper. Drobul este învelit cu grijă în prapurul mielului – o peliculă fină, translucidă, care se topește frumos în cuptor și păstrează mâncarea fragedă. Se coace în tăvi unse, până capătă o crustă aurie, ușor crocantă.
În unele case, se așază în mijloc ouă fierte, pentru că ele adaugă un miez simbolic – viață, început, puritate. În altele, se coc în foi de plăcintă sau în crustă de aluat. Dar oriunde s-ar găti, drobul rămâne aceeași poveste spusă în limbajul aromelor: o poveste despre grijă, continuitate și tihnă.
Gospodinele nu uită să facă semnul crucii înainte de a-l introduce în cuptor. Drobul nu este un simplu aperitiv, este gustul Paștelui românesc, în care mâncarea se împletește cu taina celor care, an de an, refac același drum către lumină.
Drob de Paște înseamnă acasă, tradiție și identitate. Simplu și gustos. Hristos a înviat!
Advertisment