- Sistemul medical este subfinanțat, cu doar 6,18% din PIB, mult sub media europeană, scrie ZF.
- Pacienții plătesc de două ori, contribuind la stat, dar apelând și la servicii private.
- Există dezechilibru public-privat, iar spitalele publice primesc majoritatea fondurilor, dar privatul oferă multe servicii esențiale.
În ultimii ani, ținta sistemului medical este creșterea procentului din PIB alocat sănătății la 6%, însă acest obiectiv este atins. România rămâne mult sub media europeană, care depășește 10%, și se află pe ultimul loc în regiune în ceea ce privește cheltuielile pentru sănătate.
Advertisment
Din ce este susținut bugetul sistemului medical?
Cea mai mare parte a finanțării provine din contribuțiile CASS, care acoperă 42% din cheltuieli. Plățile directe din partea pacienților reprezintă peste 30%, iar bugetul de stat contribuie cu peste 20%.
Această situație pune o presiune financiară uriașă pe pacienți, care, deși plătesc taxe, ajung să suporte costuri suplimentare pentru servicii medicale private.
Titlurile zilei
Conform studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, realizat cu sprijinul Rețelei de Sănătate Regina Maria, cheltuielile totale pentru sănătate în România în 2023 sunt de 99,2 miliarde lei, adică doar 6,18% din PIB.
Sistemul de asigurări de sănătate are un dezechilibru
Studiul evidențiază și un dezechilibru major între cei care contribuie și cei care beneficiază de servicii medicale.
Doar 35% din populație plătește efectiv contribuții la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), în timp ce 54% dintre asigurați sunt exceptați de la plată. Această realitate afectează sustenabilitatea sistemului.
Valeria Herdea, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, consideră că este necesară reducerea numărului de persoane exceptate de la plată, precum și eficientizarea utilizării resurselor sistemului medical.
Totodată, ea subliniază importanța implementării unui mecanism de plată bazat pe performanță.
Care sunt soluțiile propuse pentru reforma sistemului medical?
În cadrul evenimentului de lansare a studiului, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, susține necesitatea unei regândiri a sistemului de sănătate.
Printre soluțiile propuse se numără finanțarea serviciilor medicale, nu doar a salariilor personalului medical, o mai bună gestionare a resurselor umane și atragerea de noi surse de finanțare, inclusiv prin dezvoltarea unor asigurări private de sănătate funcționale.
Care e diferența dintre unitățile publice și cele private?
Studiul scoate în evidență și diferențele majore dintre finanțarea unităților publice și a celor private. Doar 5% din fondurile alocate pentru servicii spitalicești ajung la furnizorii privați, deși aceștia joacă un rol esențial în anumite domenii medicale.
De exemplu, 90% din serviciile de hemodializă se furnizează de clinici private, peste 80% din serviciile de radioterapie se realizează în sistem privat, 90% din investigațiile PET-CT și peste 30% din tratamentele chimioterapice se efectuează tot în privat.
Dragoș Garofil, coordonator al studiului, subliniază că sistemul medical românesc este, de fapt, dominat de sectorul privat, cu o excepție la adresa spitalelor publice și medicinei școlare.
Utilizarea fondurilor necesită transparență
Cercetarea se realizează la inițiativa Rețelei Regina Maria, unul dintre cei mai importanți jucători din sectorul privat al sănătății.
CEO-ul companiei, Fady Chreih, consideră că transparența și predictibilitatea în alocarea fondurilor sunt esențiale pentru îmbunătățirea serviciilor medicale.
Ziarul Financiar relatează despre faptul că pacienții români ajung să plătească de două ori pentru sănătate: o dată prin contribuțiile lunare la stat și a doua oară prin cheltuielile din sectorul privat.
De exemplu, la un salariu minim net de 2.500 de lei, contribuția lunară la sănătate este de 400 de lei, ceea ce înseamnă peste 5.000 de lei anual. Cu toate acestea, pacienții se confruntă cu timpi mari de așteptare pentru diagnostic și tratament, fiind nevoiți să caute alternative în sistemul privat.